Manifestul Partidului Comunist | |
![]() Coperta primei ediții a manifestului | |
Volume | |
---|---|
Manifesto of the Communist Party/1[*] Manifesto of the Communist Party/2[*] Komunistický manifest/III. Socialistická a komunistická literatura[*] Komunistický manifest/IV. Postavení komunistů vůči různým opposičním stranám[*] | |
Informații generale | |
Autor | Karl Marx Friedrich Engels |
Subiect | partid comunist revoluție comunistă socialism comunism |
Gen | pamflet / manifest politic |
Ediția originală | |
Titlu original | Manifest der Kommunistischen Partei |
Limba | limba germană ![]() |
Țara primei apariții | ![]() ![]() ![]() |
Data primei apariții | |
Număr de pagini | 23 |
Modifică date / text ![]() |
Acest articol este parte a seriei Comunism |
![]() |
Școli ale comunismului |
Partide comuniste Partid comunist |
State istorice importante: |
Manifestul Partidului Comunist (germană: Manifest der Kommunistischen Partei), denumit și Manifestul Comunist, este o scriere politică redactată de către Karl Marx și Friedrich Engels, și publicat pentru prima oară la Londra, în 21 februarie 1848. În manifest sunt descrise scopurile și programul Ligii Comuniste, prima organizație marxistă din lume. Textul reprezintă prima și cea mai sistematică încercare a lui Marx și Engels de a codifica pentru publicul larg ideea de bază a materialismului istoric conform căreia, așa cum se afirmă în introducerea textului, „istoria tuturor societăților existente până în prezent este istoria luptelor de clasă”; în aceasta, clasele sociale sunt definite de relația dintre oameni și mijloacele de producție. Publicat pe fundalul revoluțiilor din anul 1848 și al represiunilor ulterioare din întreaga Europa, Manifestul rămâne unul dintre cele mai influente scrieri politice din istoria lumii.[1]
Marx și Engels combină materialismul cu dialectica hegeliană pentru a analiza dezvoltarea societății europene prin intermediul modurilor sale de producție, inclusiv comuna primitivă, antichitatea, feudalismul și capitalismul, observând apariția unei noi clase dominante în fiecare etapă. Textul subliniază relația dintre mijloacele de producție, relațiile de producție, forțele de producție și modul de producție și susține ideea că schimbările în baza economică a societății determină schimbări în suprastructura acesteia. Capitalismul este marcat de exploatarea proletariatului (clasa muncitoare a salariaților) de către burghezia conducătoare, care „nu poate să existe fără a revoluționa neîncetat uneltele de producție, deci relațiile de producție și prin urmare toate relațiile sociale”. Marx și Engels argumentează că nevoia capitalului de forță de muncă flexibilă dizolvă vechile relații și că expansiunea sa globală în căutarea de noi piețe creează „o lume după chipul și asemănarea ei”.[1]
Manifestul concluzionează prin ideea că ideologia capitalistă nu oferă omenirii posibilitatea de a se autorealiza, asigurându-se în schimb faptul că oamenii sunt în permanență împiedicați și înstrăinați. Cu toate acestea, manifestul teoretizează că în cele din urmă capitalismul își va provoca propria distrugere prin polarizarea și unificarea proletariatului și prezice că o revoluție va duce la apariția comunismului, un sistem lipsit de clase sociale în care „dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturora”.[1]
În limba română „Manifestul Partidului Comunist” a apărut pentru prima oară la Iași în 1892, în traducerea lui Panait Mușoiu, din limba franceză, după textul cuprins în cartea lui Mermeix „La France socialiste”.[2]