Back مانويل كويزون Arabic مانويل كيوزون ARZ Manuel L. Quezón AST Manuel Quezon BCL Мануэль Кесан Byelorussian Мануел Кесон Bulgarian ম্যানুয়েল এল. কুয়েজন Bengali/Bangla Manuel Luis Quezón Catalan Manuel L. Quezon CBK-ZAM Manuel L. Quezon CEB
.jpg)
Manuel Luis Quezon y Molina (pronunție în spaniolă: /maˈnwel ˈlwis ˈkeson i moˈlina/; n. , Baler(d), Central Luzon(d), Filipine – d. , Saranac Lake(d), comitatul Essex, New York, SUA), cunoscut și sub inițialele sale MLQ, a fost un avocat, om de stat, ofițer și om politic filipinez(d) care a ocupat funcția de președinte al Comunității Filipinelor din 1935 până la moartea sa în 1944. A fost primul filipinez care a condus un guvern al întregilor Filipine (spre deosebire de guvernul statelor filipineze anterioare) și este considerat a fi fost al doilea președinte al Filipinelor, după Emilio Aguinaldo(d) (1899–1901), pe care Quezon l-a învins în alegerile prezidențiale din 1935(d).
În timpul președinției sale, Quezon a abordat problema țăranilor fără pământ din mediul rural. Printre alte decizii majore ale sale se numără reorganizarea apărării militare a insulelor, aprobarea unei recomandări pentru reorganizarea guvernamentală, promovarea colonizării și dezvoltării în Mindanao, abordarea problemei controlului străin asupra comerțului Filipinelor, propuneri de reformă agrară și combaterea corupției în cadrul guvernului. El a stabilit un guvern în exil în SUA imediat după izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial din cauza amenințării cu invazia japoneză. Istoricii descriu guvernarea lui Quezon drept o „dictatură de facto”[8] și că el a fost „primul politician filipinez care a integrat toate nivelurile politice într-o sinergie a puterii”, după ce a eliminat limitele numărului de mandate prezidențiale și a transformat Senatul într-o extensie a executivului prin modificări constituționale.[9]
Quezon a murit de tuberculoză la Saranac Lake, New York, în timpul exilului. A fost înmormântat în Cimitirul Național Arlington până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, după care rămășițele sale au fost mutate la Manila, fiind reînhumat la Cercul Memorial Quezon.
În 2015, Consiliul Fundației Internaționale Raoul Wallenberg(d) a aprobat acordarea postumă a medaliei Wallenberg președintelui Quezon și poporului filipinez pentru că a ajutat, între 1937 și 1941, victimele Holocaustului. Președintele Benigno Aquino III și Maria Zenaida Quezon Avanceña, pe atunci în vârstă de 94 de ani, fiica fostului președinte, au fost informați despre această recunoaștere.
- ^ a b Manuel Luis Quezon, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Manuel Luis Quezón y Molina, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Manuel Luis Quezón, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Manuel L. Quezon, SNAC, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b https://www.officialgazette.gov.ph/1937/11/07/speech-of-president-quezon-at-the-san-juan-de-letran-alumni-annual-banquet-november-7-1937/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.manilatimes.net/2016/10/10/supplements/manila-times-owners/290511 https://www.officialgazette.gov.ph/1946/07/28/eulogy-delivered-by-president-roxas-on-the-life-of-the-late-president-manuel-l-quezon-july-28-1946/, https://www.manilatimes.net/2016/10/10/supplements/manila-times-owners/290511 Verificați valoarea
|url=(ajutor) Lipsește sau este vid:|title=(ajutor) - ^ Pante, Michael D. (). „Quezon's City: Corruption and contradiction in Manila's prewar suburbia, 1935–1941”. Journal of Southeast Asian Studies. 48 (1): 91–112. doi:10.1017/S0022463416000497.
- ^ McCoy, Alfred (). Quezon's Commonwealth: The Emergence of Philippine Authoritarianism.