Marin Preda | |||
![]() Scriitorul Marin Preda | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [3][4][5][6] ![]() Siliștea Gumești, România ![]() | ||
Decedat | (57 de ani)[5][4] ![]() Mogoșoaia, Ilfov, Republica Socialistă România ![]() | ||
Înmormântat | Cimitirul Bellu ![]() | ||
Cauza decesului | asfixie ![]() | ||
Părinți | Tudor Călărașu,(n. 1884 - d. 1962) și Joița Preda,(n. 1889 - d. 1977). | ||
Căsătorit cu | Aurora Cornu[1], Eta Wexler[2], Elena Preda | ||
Copii | Nicolae (n. 1970) și Alexandru (n. 1971). | ||
Cetățenie | ![]() ![]() | ||
Religie | ortodoxie[*] ![]() | ||
Ocupație | nuvelist, romancier, scriitor, traducător, politician comunist | ||
Limbi vorbite | limba română[5][7] ![]() | ||
Partid politic | Partidul Comunist Român ![]() | ||
Studii | Universitatea din București | ||
Activitatea literară | |||
Activ ca scriitor | 1942 - 1979 | ||
Specie literară | proză | ||
Operă de debut | 1. În 15/16 aprilie 1942 debutează cu schița „Pârlitu” în ziarul Timpul 2. În 1948 debutează cu volumul de nuvele „Întâlnirea din pământuri” | ||
Opere semnificative | „Moromeții”, „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Marele singuratic”, „Viața ca o pradă” | ||
Influențe | |||
A influențat pe | |||
Note | |||
Premii | 1. Premiul de Stat (1956) 2. Premiul Uniunii Scriitorilor (1971) | ||
Deputat în Marea Adunare Națională | |||
| |||
Semnătură | |||
![]() | |||
Prezență online | |||
Modifică date / text ![]() |
Marin Preda (n. , Siliștea Gumești, Teleorman, România – d. , Mogoșoaia, Ilfov, Republica Socialistă România) a fost unul dintre cei mai importanți romancieri români din perioada postbelică, membru al Partidului Comunist Român.[8] Dincolo de marele său talent, Marin Preda a fost un intelectual lucid, conștient de urmările nefaste ale ideologiei comuniste asupra literaturii. Un martor ocular a pretins că scriitorul i-ar fi spus cu mult curaj în anii '70 lui Nicolae Ceaușescu: „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”[9]. Totuși, Marin Preda nu a criticat niciodată în mod public doctrina realismului socialist, dimpotrivă, a părut să o legitimeze, implicit, prin tematica scrierilor sale, începând cu volumul al doilea din „Moromeții”, așa cum arăta pe drept cuvânt criticul Nicolae Manolescu[10].
În ultimul deceniu al vieții sale, Marin Preda a căutat însă o formă de eliberare de sub tutela ideologiei de partid[11]. Ultimul său roman publicat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, a fost perceput la apariție ca o critică îndrăzneață la adresa regimului comunist, cu nuanța că epoca la care se referă este aceea a regimului Gheorghe Gheorghiu Dej, față de care Nicolae Ceaușescu căutase pe multe căi să se delimiteze. Așa cum în romanul “Delirul” publicul văzuse “o reabilitare” a mareșalului Ion Antonescu, una care servea antisovietismului cultivat aluziv de N. Ceaușescu, tot așa “Cel mai iubit dintre pământeni” slujise, cel puțin în primă instanță, la discreditarea regimului prosovietic din primul deceniu de comunism. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate librăriile și bibliotecile publice și universitare.[necesită citare] În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din complexul de la palatul Mogoșoaia. La momentul decesului său, Marin Preda era deputat în Marea Adunare Națională.[12]
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)