![]() | |
Tipul misiunii | Orbitor Marte |
---|---|
Operator | NASA / JPL |
COSPAR ID | 2005-029A |
Nr. SATCAT | 28788 |
Website | marsprogram.jpl.nasa.gov/mro/ nasa.gov/mission pages/MRO/main/index.html |
Durata misiunii | Misiune principală: 2 ani Au trecut: 19 ani, 6 luni și 4 zile de la lansare 18 ani, 11 luni și 6 zile (6733 soli) pe Marte |
Proprietățile navei spațiale | |
Producător | Lockheed Martin / University of Arizona / APL / ASI / Malin Space Science Systems |
Masă de lansare | 2.180 kg |
Masă uscată | 1.031 kg |
Masă utilă | 139 kg |
Putere | 2.000 wați |
Începutul misiunii | |
Dată lansare | 12 august 2005, 11:43:00 UTC |
Lansator | Atlas V 401 |
Loc lansare | Cape Canaveral SLC-41 |
Contractor | ILS |
Parametri orbitali | |
Sistem de referință | Areocentrică |
Regim | Orbită heliosincronă[1] |
Înclinație | 93 grade[1] |
Orbitator Marte | |
Intrare orbită | 10 martie 2006, 21:24:00 UTC |
![]() Însemne oficiale ale misiunii Mars Reconnaissance Orbiter |
Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) este o navă spațială a NASA proiectată pentru a efectua explorarea planetei Marte de pe orbită.
Când MRO a intrat pe orbită, Marte era orbitată sau explorată de alte cinci sonde și sateliți: Mars Global Surveyor, Mars Express, Mars Odyssey, și două rovere; pe atunci un record al numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Nava a costat 720 de milioane de dolari și a fost construită de Lockheed Martin sub supravegherea Jet Propulsion Laboratory. Ea a fost lansată la 12 august 2005 și a atins orbita marțiană la 10 martie 2006. În noiembrie 2006, la cinci luni după intrarea în atmosferă, a intrat în orbita sa finală și a și-a început activitatea științifică.
MRO conține o serie de instrumente științifice cum ar fi camere foto, spectrometre și un aparat radar, utilizate pentru a analiza formele de relief, stratigrafia, mineralele și gheața de pe Marte. Ea deschide drumul altor nave spațiale și monitorizării condițiilor meteorologice și de suprafață, studiind locurile posibile de amartizare și susținând un nou sistem de telecomunicații. Sistemul de comunicații MRO transmite mai multe date spre Pământ decât toate celelalte misiuni interplanetare la un loc și urmează să servească drept satelit de transmisie pentru viitoarele misiuni.[2]
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Lyons