Meteoroizii sunt resturi de materie de mărime mică, rezultate în urma coliziunii între asteroizi sau a dezintegrării cometelor, care evoluează și se deplasează în spațiul cosmic. În general sunt compuși din fier și rocă.
În momentul contactului cu atmosfera (terestră), aceste particule dau naștere fenomenului optic numit meteor — dâra luminoasă cunoscută de unele popoare ca „stea căzătoare”. În anumite cazuri, datorită dimensiunilor mai mari, bucățile rămase în urma arderii din mezosferă ajung pe suprafața terestră, fiind denumite meteoriți.
Termenul meteoroid a fost inventat de astronomul Hubert Anson Newton în 1864.[1]