Monica Lovinescu

Monica Lovinescu
Date personale
Născută[2][3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (84 de ani)[2][3][4] Modificați la Wikidata
Villiers-le-Bel, communauté d'agglomération Roissy Pays de France⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
PărințiEugen Lovinescu
Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu Modificați la Wikidata
Căsătorită cuVirgil Ierunca Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvistă
jurnalistă
autobiografă[*]
critic literar[*]
eseistă
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[5] Modificați la Wikidata
PseudonimMonique Saint-Côme[1], Claude Pascal[1], Claude Jaillet[1], Adriana Georgescu[1]  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLa apa Vavilonului  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*]
Ordinul Național „Steaua României” în grad de comandor[*]  Modificați la Wikidata

Monica Lovinescu (n. 19 noiembrie 1923, București – d. 20 aprilie 2008, Paris[6][7]) a fost o intelectuală română care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost la rândul ei critic literar, devenind o autoritate în materie de literatură română contemporană.

După 1947 a trăit și a activat în exil în Franța, fiind una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă, unde a realizat, printre altele, emisiunea Teze și antiteze la Paris. Mama sa a sfârșit în închisorile staliniste, un fapt care a marcat-o pentru tot restul vieții. Angajamentul ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist.

Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la București. După Revoluție, au ales să rămână în continuare în Franța, Lovinescu supraviețuindu-i soțului său cu câțiva ani. Rămășițele lor pământești au fost repatriate în 2008, fiind întâmpinate cu onoruri militare.

  1. ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b Monica Lovinescu, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  3. ^ a b Monica Lovinescu, Babelio 
  4. ^ http://www.iht.com/articles/ap/2008/04/21/europe/EU-GEN-Romania-Obit-Lovinescu.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Alina Neagu (). „A murit Monica Lovinescu”. Hotnews. 
  7. ^ Monica Lovinescu a încetat din viață Arhivat în , la Wayback Machine. Mediafax, 21 aprilie 2008

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne