Back Neoliberalismo AN نيوليبرالية Arabic نيوليبراليه ARZ Neolliberalismu AST Neoliberalizm Azerbaijani نئولیبرالیزم AZB Неолиберализъм Bulgarian নব্যউদারনীতিবাদ Bengali/Bangla Neoliberalisme Catalan نیۆلیبراڵیزم CKB

Neoliberalism

Parte a seriei despre
Liberalism
Parte a seriei despre
Capitalism
Concepte

• Afacere • Capital • Cerere și ofertă • Antreprenoriat • Comerț liber • Companie • Concurență • Dezvoltare economică • Planificare economică • Globalizare • Corporație • Liberalizare • Marginalism • Mâna invizibilă • Piață liberă • Piață financiară • Invenție • Economie de piață • Eșecul pieței • Drept de proprietate • Privatizare • Profit • Meritocrație • Naționalizare • Recesiune • Criză economică • Regulament • Mâna de lucru salariată • Bogăție

Sisteme economice

• Piață regulată • Modelul anglo-saxon • Modelul nordic • Modelul asiatic

Teorii economice

• Economia clasică • Keynesianismul • Școala americană • Școala austriacă • Economia neoclasică • Economie de piață

Aspecte sociale

• Angajare • Șomaj

Origini ale capitalismului

• Iluminismul • Revoluția comercială • Feudalismul • Revoluția industrială • Mercantilismul

Economiști

• Adam Smith • John Stuart Mill • David Ricardo • Thomas Malthus • Jean-Baptiste Say • Milton Friedman • Friedrich Hayek • John Maynard Keynes • Alfred Marshall • Ludwig von Mises • Murray Rothbard • Joseph Schumpeter • Thorstein Veblen • Max Weber • Ronald Coase

Vezi și

• Corporatism • Consumerism • Globalizare • Anarho-capitalism • Liberalism (economic) • Libertarianism • Neo-capitalism • Protecționism

Portaluri

• Portal capitalism • Portal economie • Portal filozofie • Portal politică

editează

Neoliberalismul[1] desemnează atât o filozofie politică, cât și un termen utilizat pentru a descrie reapariția, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a unor idei din secolul al XIX-lea asociate cu capitalismul de piață liberă.[2][3][4] Termenul are multiple definiții concurente și este adesea utilizat cu o conotație peiorativă.[5][6] În cercetarea academică, termenul este adesea lăsat nedefinit sau utilizat pentru a descrie o varietate de fenomene;[7][8][9] totuși, utilizarea sa predominantă vizează descrierea transformărilor societale generate de reformele economice bazate pe piață.[10]

Neoliberalismul este o filozofie economică care a apărut în rândul teoreticienilor liberalismului european în anii 1930. Acesta a fost un răspuns la declinul perceput al popularității liberalismului clasic, care era considerat responsabil pentru cedarea în fața dorinței liberalismului social de a controla piețele. Această schimbare de paradigmă a fost influențată de Marea Depresiune și s-a manifestat prin politici destinate să atenueze volatilitatea piațelor libere.[11] O motivație importantă pentru dezvoltarea unor politici menite să reducă volatilitatea piețelor libere capitaliste a fost dorința de a evita repetarea eșecurilor economice din începutul anilor 1930, considerate a fi parțial cauzate de politica economică a liberalismului clasic. În contextul elaborării politicii economice, termenul „neoliberalism” este folosit adesea pentru a descrie o schimbare de paradigmă care a urmat eșecului consensului postbelic și economiei neo-keynesiene de a răspunde stagflației din anii 1970.[12][1] Colapsul Uniunii Sovietice și încheierea Războiului Rece au contribuit, de asemenea, la ascensiunea neoliberalismului în Statele Unite, Regatul Unit și pe plan global.[13][14][15]

Neoliberalismul a devenit un termen din ce în ce mai răspândit în ultimele decenii.[16][17][18][19] A fost un factor semnificativ în proliferarea organizațiilor conservatoare și libertariene de dreapta, partidelor politice și think tank-urilor, fiind predominant susținut de acestea.[20][21] Neoliberalismul este adesea asociat cu un set de politici de liberalizare economică, care includ privatizare, dereglementare, depolitizare, alegere a consumatorilor, globalizare, comerț liber, monetarism, austeritate și reduceri ale cheltuielilor guvernamentale. Aceste politici sunt concepute pentru a spori rolul sectorului privat în economia și societatea contemporană.[22][23][24][25] În plus, proiectul neoliberal este orientat spre stabilirea de instituții și are o natură intrinsec politică, extinzându-se dincolo de considerațiile economice.[26]

Termenul este folosit rar de susținătorii politicilor de piață liberă.[27] Când termenul a intrat în uz academic general în anii 1980, asociat cu reformele economice ale lui Augusto Pinochet din Miracolul Chile, a căpătat rapid conotații negative și a fost utilizat în principal de criticii reformelor pieței și ai capitalismului laissez-faire. Cercetătorii l-au legat de teoriile economiștilor care activau în cadrul Mont Pelerin Society, precum Friedrich Hayek, Milton Friedman, Ludwig von Mises și James M. Buchanan, dar și de politicieni și factori de decizie precum Margaret Thatcher, Ronald Reagan și Alan Greenspan.[7][28][29] După ce noul sens al neoliberalismului a fost consacrat în rândul cercetătorilor vorbitori de limba spaniolă, acesta s-a răspândit în studiile economiei politice în limba engleză.[30] Până în 1994, termenul a intrat în circulație globală, iar cercetările în acest domeniu s-au extins considerabil în ultimele decenii.[17][18]

În România neoliberalismul a avut ca teoreticieni pe Ștefan Zeletin, Vintilă Brătianu și pe Mihail Manoilescu. Principiile de bază ale acestui curent erau: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea societății și consolidarea independenței naționale; susținerea intereselor burgheziei naționale; libertatea pătrunderii capitalului străin prin promovarea politicii prin noi înșine; și un regim parlamentar bazat pe votul universal.

  1. ^ a b Vincent, Andrew (). Modern Political Ideologies. Hoboken, New Jersey: Wiley-Blackwell. p. 337. ISBN 978-1405154956 – via Google Books. „Neoliberalismul este o versiune reînviată a liberalismului clasic [...] uneori numit liberalism economic sau neoclasic. [...] Are, de asemenea, afinități intelectuale strânse cu libertarianismul [american sau de dreapta]. Ideologia a pătruns, din anii 1980 până în prezent, într-un număr enorm de dezbateri privind politicile publice, la scară globală. Este considerată, de exemplu, ideologia dominantă a FMI și a Băncii Mondiale. Deși cuprinde o serie de diferențe doctrinare interne, principiul său de bază este identificarea ordinii capitaliste de piață liberă nereglementată drept fundament crucial pentru alocarea eficientă a resurselor. Este profund individualistă, intrinsec suspicioasă față de orice acțiune colectivă a statului sau a sindicatelor și profund inconfortabilă cu orice formă de politică de asistență socială bazată pe stat.” 
  2. ^
  3. ^ Haymes, Vidal de Haymes & Miller (2015), p. 7.
  4. ^ Bloom, Peter (). The Ethics of Neoliberalism: The Business of Making Capitalism Moral. Routledge. pp. 3, 16. ISBN 978-1138667242. 
  5. ^ Babb, Sarah; Kentikelenis, Alexander (). „Markets Everywhere: The Washington Consensus and the Sociology of Global Institutional Change”. Annual Review of Sociology (în engleză). 47 (47): 521–541. doi:10.1146/annurev-soc-090220-025543 Accesibil gratuit. ISSN 0360-0572. 
  6. ^ Mirowski & Plehwe (2009), p. 428. : „[P]ână acum am neglijat să 'definim' neoliberalismul. Acest lucru se datorează faptului că principalul aspect de subliniat despre neoliberalism este că nu poate fi redus în mod adecvat la un set de Zece Porunci, șase principii sau (N-1) protagoniști-cheie.”
  7. ^ a b Boas & Gans-Morse (2009).
  8. ^ (Springer, Birch & MacLeavy 2016, p. 1): „Neoliberalismul este un concept alunecos, însemnând lucruri diferite pentru persoane diferite. Cercetătorii au examinat relațiile dintre neoliberalism și o gamă vastă de categorii conceptuale.”
  9. ^ Rutar, Tibor (). „What is neoliberalism really? A global analysis of its real-world consequences for development, inequality, and democracy”. Social Science Information. 62 (3): 295–322. doi:10.1177/05390184231202950 Accesibil gratuit. 
  10. ^ (Springer, Birch & MacLeavy 2016, p. 2)
  11. ^ Mirowski & Plehwe (2009), pp. 14–15.
  12. ^ Palley, Thomas I. (). „From Keynesianism to Neoliberalism: Shifting Paradigms in Economics”. Foreign Policy in Focus. Accesat în . 
  13. ^ Gerstle (2022), pp. 10-12, 149. "Colapsul comunismului a deschis întreaga lume pentru penetrarea capitalismului, reducând semnificativ spațiul ideologic în care s-ar fi putut forma opoziția față de gândirea și practicile capitaliste, impunându-i pe cei rămași stângisti să-și redefinească radicalismul în termeni alternativi, care au fost mai ușor de gestionat de sistemele capitaliste. Acesta a fost momentul în care neoliberalismul din Statele Unite a evoluat de la o mișcare politică la un sistem politic."
  14. ^ Bartel, Fritz (). The Triumph of Broken Promises: The End of the Cold War and the Rise of Neoliberalism. Harvard University Press. pp. 5–6. ISBN 9780674976788. 
  15. ^ Ghodsee, Kristen (). Why Women Have Better Sex Under Socialism. Vintage Books. pp. 3–4. ISBN 978-1568588902. Fără amenințarea unei puteri rivale, ultimele trei decenii de neoliberalism global au fost martorii unei retrageri rapide a programelor sociale care protejează cetățenii de instabilitatea ciclică și crizele financiare, reducând astfel inegalitățile economice dintre cei de sus și cei de jos în distribuția veniturilor. 
  16. ^
    • Boas & Gans-Morse (2009): "Neoliberalismul a devenit rapid un cuvânt cheie în cercetările academice. De la mențiuni rare în anii 1980, utilizarea termenului a explodat în ultimele două decenii, apărând în aproape 1.000 de articole academice anual între 2002 și 2005. Neoliberalismul este acum un concept dominant în lucrările de dezvoltare și economie politică, depășind cu mult termeni apropiați precum monetarismul, neoconservatorismul, Consensul de la Washington și chiar reforma pieței."
    • Castree, Noel (). A Dictionary of Human Geography. Oxford University Press. p. 339. ISBN 9780199599868 – via Google Books. 'Neoliberalismul' este în mare parte un termen folosit de critici: aproape niciodată nu este folosit de cei pe care criticii îi descriu ca neoliberali. 
    • Stedman Jones (2014), p. 13: "Friedman și Hayek sunt adesea considerați gânditorii de bază ai neoliberalismului, iar Thatcher și Reagan sunt priviți ca politicienii arhetipici ai neoliberalismului vestic. Neoliberalismul are, de obicei, o conotație peiorativă."
  17. ^ a b Springer, Birch & MacLeavy (2016), p. 1: "Neoliberalismul reprezintă fără îndoială unul dintre cele mai influente concepte apărute în științele sociale în ultimele două decenii, iar numărul cercetătorilor care se referă la acest proces dinamic de transformare socio-spațială este uimitor."
  18. ^ a b Wilson, Julie (). Neoliberalismul. Routledge. p. 6. ISBN 978-1138654631. În ultimele decenii, neoliberalismul a devenit un domeniu important de studiu în cadrul științelor umaniste și sociale. 
  19. ^ Hartwich (2009), p. [necesită pagina]; "Oamenii rareori se autodescriu ca 'neoliberali'." [necesită citare]
  20. ^ Haas, Eric (). „The News Media and the Conservative Heritage Foundation”. În Hill, Dave; Kumar, Ravi. Global Neoliberalism and Education and its Consequences. Routledge. pp. 172–175. ISBN 978-0415507110. 
  21. ^ Hickel, Jason (). „Neoliberalism and the End of Democracy”. În Springer, Simon; Birch, Kean; MacLeavy, Julie. The Handbook of Neoliberalism. Routledge. p. 144. ISBN 978-1138844001 – via Google Books. Administrațiile Reagan/Bush și Thatcher/Major au ajuns la putere pe platforme care promiteau să îmbunătățească libertățile individuale prin eliberarea capitalismului de „lanțurile” statului – reducerea impozitelor asupra celor bogați, reducerea cheltuielilor publice, privatizarea utilităților, dereglementarea piețelor financiare și reducerea puterii sindicatelor. După Reagan și Thatcher, aceste politici au fost continuate de administrațiile „drumul al treilea” (supuși progresiste), cum ar fi Clinton în Statele Unite și Blair în Regatul Unit, consolidând astfel un nou consens economic peste liniile de partid. 
  22. ^
  23. ^ Collins English Dictionary – Complete and Unabridged HarperCollins Publishers 1991, 1994, 1998, 2000, 2003
  24. ^ Jones, Parker & Bos (2005), p. 100; "Neoliberalismul reprezintă un set de idei care au prins rădăcini din mijlocul până la sfârșitul anilor 1970 și sunt celebre prin politicile economice introduse de Margaret Thatcher în Regatul Unit și Ronald Reagan în Statele Unite, după alegerile lor din 1979 și 1981. Partea „neo” din neoliberalism indică faptul că există ceva nou în el, sugerând că este o versiune actualizată a ideilor mai vechi despre „economia liberală”, care susține demult că piețele ar trebui să fie libere de intervenția statului. În versiunea sa cea mai simplă, aceasta spune: piețele sunt bune, guvernul este rău."
  25. ^ Hathaway, Terry (). „Neoliberalism as Corporate Power”. Competition & Change. 24 (3–4): 315–337. doi:10.1177/1024529420910382 Accesibil gratuit. 
  26. ^
    • Slobodian, Quinn (). Globalists: The End of Empire and the Rise of Neoliberalism. Harvard University Press. p. 2. ISBN 978-0674979529. În realitate, înțelegerea fundamentală a neoliberalismului este comparabilă cu cea a lui John Maynard Keynes și Karl Polanyi: piața nu se poate și nu poate avea grijă de sine. Nucleul teoretizării neoliberale din secolul XX se referă la condițiile meta-economice sau extra-economice pentru protejarea capitalismului la scară globală. Arăt că proiectul neoliberal s-a concentrat pe proiectarea instituțiilor — nu pentru a elibera piețele, ci pentru a le închide, pentru a proteja capitalismul împotriva amenințării democrației, pentru a crea un cadru care să limiteze comportamentele umane adesea iraționale și pentru a reordona lumea după un imperiu ca un spațiu de state concurente în care granițele îndeplinesc o funcție necesară." 
    • Jessica Whyte (). The Morals of the Market: Human Rights and the Rise of Neoliberalism. Verso Books. p. 8. ISBN 978-1-78663-311-8. Ce i-a diferențiat pe neoliberalii secolului XX de precursori lor din secolul XIX, susțin eu, nu a fost o înțelegere îngustă a omului ca homo economicus, ci credința că un market competitiv funcțional necesita o bază morală și legală adecvată. 
    • Thomas Biebricher (). The Political Theory of Neoliberalism. Stanford University Press. pp. 26–7. ISBN 9781503607835. Ce împărtășesc toți neoliberalii este problema identificării factorilor indispensabili pentru menținerea piețelor funcționale, deoarece opțiunea de a le lăsa pur și simplu să se regleze singure nu mai este o opțiune viabilă... Ce anume asigură funcționarea piețelor este o temă de dispută continuă între diferiți gânditori neoliberali și variante ale gândirii neoliberale... [N]eoliberalismul trebuie înțeles ca un discurs în economia politică care abordează explicit condițiile preexistente economice ale piețelor funcționale și efectele interactive dintre piețe și mediul lor... [A] abordarea acestor întrebări duce inevitabil în teritoriu cu adevărat politic, motiv pentru care am susținut că problema neoliberalismului este o problemă intrinsec politică. 
    • Mirowski & Plehwe (2009), p. 436: "O ambiție principală a proiectului neoliberal este redefinirea formei și funcțiilor statului, nu distrugerea acestuia... sunt înclinați să exploreze noi formate de guvernanță tehnocratic-managerială care să protejeze piața ideală de interferențele politice pe care le percep ca nejustificate... Nu trebuie confundată piețificarea funcțiilor guvernamentale cu micșorarea statului, însă: dimpotrivă, birocrațiile devin mai greoaie sub regimurile neoliberale. În practică, 'dereglamentarea' se traduce prin 're-reglementare', dar sub un alt set de ukase."
  27. ^ Rowden, Rick (). „The IMF Confronts Its N-Word”. Foreign Policy. Accesat în . 
  28. ^ Springer, Birch & MacLeavy (2016), p. 3.
  29. ^ Gerstle (2022), p. 73.
  30. ^ [1]
From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne