Neville Chamberlain

Neville Chamberlain
Date personale
Nume la naștere	Arthur Neville Chamberlain
Născut	18 martie 1869[1][2][3][4][5] Birmingham, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[6][7][8]
Decedat	9 noiembrie 1940 (71 de ani)[9][3][4][5][10] Reading, Anglia, Regatul Unit[11]
Înmormântat	Catedrala Westminster[10]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer de colon)
Părinți	Joseph Chamberlain[12][13] Florence Kenrick[*][[Florence Kenrick ((1847-1875))|​]][12][13]
Frați și surori	Beatrice Chamberlain[*]​ Hilda Chamberlain[*][[Hilda Chamberlain (Political organizer and activist)|​]][13] Ida Chamberlain[*]​[13] Ethel Chamberlain[*][[Ethel Chamberlain (Peerage person ID=219038)|​]][13]
Căsătorit cu	Anne Chamberlain
Copii	Dorothy Chamberlain[*][[Dorothy Chamberlain ((1911-1994))|​]][12][13] Francis Chamberlain[*][[Francis Chamberlain ((1914-1965))|​]][12][13]
Cetățenie	Regatul Unit  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Religie	unitarian
Ocupație	politician om de afaceri
Locul desfășurării activității	Londra
Limbi vorbite	limba engleză[14]
Prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord
În funcție 28 mai 1937 – 10 mai 1940
Precedat de	Stanley Baldwin
Succedat de	Winston Churchill
Ministru de finanțe
În funcție 5 noiembrie 1931 – 28 mai 1937
Prim-ministru	Ramsay MacDonald Stanley Baldwin
Precedat de	Philip Snowden
Succedat de	Sir John Simon
În funcție 27 august 1923 – 22 ianuarie 1924
Prim-ministru	Stanley Baldwin
Precedat de	Stanley Baldwin
Succedat de	Philip Snowden
Ministrul sănătății
În funcție 25 august 1931 – 5 noiembrie 1931
Prim-ministru	Ramsey MacDonald
Precedat de	Arthur Greenwood
Succedat de	Edward Hilton Young
În funcție 6 noiembrie 1924 – 4 iunie 1929
Prim-ministru	Stanley Baldwin
Precedat de	John Wheatley
Succedat de	Arthur Greenwood
În funcție 7 martie 1923 – 27 august 1923
Prim-ministru	Andrew Bonar Law Stanley Baldwin
Precedat de	Sir Arthur Griffith-Boscawen
Succedat de	William Joynson-Hicks
Lord Președinte al Consiliului de Coroană
În funcție 10 mai 1940 – 3 octombrie 1940
Prim-ministru	Winston Churchill
Precedat de	James Stanhope
Succedat de	Sir John Anderson
Premii	doctorat honoris causa de l'université de Strasbourg[*][[doctorat honoris causa de l'université de Strasbourg |​]] (1939)
Partid politic	Partidul Conservator (Regatul Unit)
Alma mater	Mason Science College
Profesie	Afacerist
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Arthur Neville Chamberlain FRS^[15] (n. 18 martie 1869, Birmingham, Regatul Unit – d. 9 noiembrie 1940, Heckfield, Hampshire, Regatul Unit)^[16] a fost un politician britanic care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Regatului Unit din partea Partidului Conservator între 1937 și 1940.^[16] Este cunoscut pentru politica externă pacifistă, în particular pentru semnarea Acordului de la München în 1938,^[17] prin care a acceptat Germaniei Naziste să anexeze forțat regiunea Sudetă a Cehoslovaciei. Când Hitler a continuat agresiunile, Regatul Unit a declarat război Germaniei la 3 septembrie 1939,^[18] iar Chamberlain a condus guvernul britanic în primele opt luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial. După ce a activat în afaceri și în administrația locală, și după o scurtă perioadă ca director al Serviciului Național^{[ex 1]} între anii 1916 și 1917,^[19] a devenit parlamentar,^[20] ca și tatăl său și fratele mai mare, în urma alegerilor generale din 1918, când avea 49 de ani.^[20] A refuzat un post ministerial minor, rămânând backbencher^{[ex 2][21]} până în 1922. În 1923 a fost numit ministru al sănătății^[22] și apoi ministru de finanțe.^[21] După o scurtă guvernare laburistă, el a revenit în guvern la conducerea Ministerului Sănătății, introducând o serie de reforme între 1924 și 1929. A fost numit apoi ministru de finanțe în 1931. După retragerea primului ministru Stanley Baldwin în mai 1937, Chamberlain i-a urmat acestuia în funcție.^[16] Guvernarea sa a fost marcată de agenda diplomatică față de agresivitatea crescândă a Germaniei în Europa, rolul său de la München aducându-i o mare popularitate printre britanici la vremea respectivă. Când Hitler și-a continuat politica agresivă, a angajat Regatul în calitate de garant al independenței Poloniei, alianță ce a adus Regatul Unit în război cu Germania după invadarea de către cea din urmă a Poloniei în 1939.

A demisionat din funcția de premier la 10 mai 1940, după eșecul incursiunii Aliaților în Norvegia, considerând că un guvern de uniune națională este esențial, iar partidele laburist și liberal nu doreau să se alăture unui guvern condus de el. A fost urmat la conducerea guvernului de Winston Churchill dar a rămas un membru respectat al Parlamentului, mai ales de către conservatori. Înainte ca sănătatea precară să-l forțeze să renunțe și la această activitate, a rămas un membru important al Cabinetului de Război al lui Churchill, conducându-l în absența acestuia. A murit de cancer la șase luni după ce a renunțat la funcția de premier.^[23]

Personalitatea sa rămâne una controversată în rândul istoricilor. După ce o vreme a fost elogiat, reputația sa a fost erodată de unele cărți cum ar fi Guilty Men (Vinovații), publicată chiar în timpul vieții sale, și în care Chamberlain și aliații săi politici au fost acuzați de semnarea acordului de la München și pentru că nu au pregătit țara pentru război.^[24] Majoritatea istoricilor din generațiile de după moartea sa au avut păreri similare, ca și Churchill în The Gathering Storm. Unii istorici mai recenți au o perspectivă mai favorabilă față de el și de politicile sale,^[25] citând documente guvernamentale desecretizate conform Regulii celor Treizeci de Ani.^{[ex 3]}

Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „ex”, dar nu și o etichetă <references group="ex"/>