Nicodim de la Tismana

Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana
Date personale
Născut	1310 sau 1320 Prilep
Decedat	26 decembrie 1406 Mănăstirea Tismana
Ocupație	arhimandrit scriitor călugăr ortodox[*]​
Locul desfășurării activității	Muntele Athos[1]
Venerație
Venerat în	Biserica Ortodoxă Română
Canonizat	1955,, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Rămășițe pământești	Mănăstirea Tismana, probabil și Mitropolia din Muntenegru
Sărbătoare	26 decembrie
Sfinți
Modifică date / text

Sfântul Nicodim de la Tismana n. 1320, Prilep, Strymon^⁠(d), Imperiul Roman de Răsărit – d. 26 decembrie 1406, Mănăstirea Tismana, Țara Românească) a fost un arhimandrit, întemeietorul mănăstirilor Vodița și Tismana din Oltenia și a mănăstirii Vișina pe valea Jiului. Este considerat^{[de cine?]} ocrotitorul Olteniei.

Nicodim și-a primit numele de monah la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos, unde a ajuns în fruntea obștei. A făcut parte din delegația care în anul 1375 a mediat la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a fost numit arhimandrit de către Patriarhul Filotei.

Urmându-și chemarea, în anul 1369 a traversat Dunărea înot în dreptul orașului Ursa (azi Orșova), și a întemeiat prima sa mănăstire, Vodița ("Apița", sau "Apoasa"). Totuși, considerând că nu și-a îndeplinit chemarea, a continuat căutările și a găsit un loc pe care l-a considerat ideal, unde în 1377 a început zidirea mănăstirii Tismana.

Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Prislop, unde a caligrafiat un Tetravanghel, considerat cea mai veche carte datată din Țara Românească.