Back Oberon (maan) Afrikaans Oberon (Mond) ALS Oberón (satelite) AN أوبيرون (قمر) Arabic اوبيرون ARZ Oberon (Uranın peyki) Azerbaijani اوبرون (قمر) AZB Аберон (спадарожнік Урана) Byelorussian Абэрон (спадарожнік Урана) BE-X-OLD Оберон (спътник) Bulgarian
| Oberon | |
 Cea mai bună imagine Voyager 2 cu Oberon | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | William Herschel |
| Dată descoperire | 11 ianuarie 1787[1] |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Uranus IV |
| Pronunție | /'o.be.ron/ |
| Atribute | Oberonian /o.be.ro.ni'an/ |
| Caracteristicile orbitei | |
| 583520 km[2] | |
| Excentricitate | 0,0014 [2] |
Perioadă orbitală | 13,463234 z}}[2] |
| 3,15 km/s (calculat) | |
| Înclinație | 0,058° (față de ecuatorul lui Uranus)[2] |
| Sateliți | Uranus |
| Caracteristici fizice | |
Raza medie | 761.4±2.6 km (0.1194 Pământ)[3] |
Suprafață | 7285000 km2[a] |
| Volum | 1849000000 km3[b] |
| Masă | (3.076±0.087)×1021 kg[4] |
Densitate medie | 1.63±0.05 g/cm3[5] |
| 0,354 m/s²[c] | |
| 0,734 km/s[d] | |
| presupusă a fi sincronă[6] | |
| Albedo |
|
| Temperatură | 70–80 K[8] |
Magnitudinea aparentă | 14,1[9] |
Oberon /'o.be.ron/, denumit și Uranus IV, este cel mai exterior satelit major al planetei Uranus. Este al doilea cel mai mare și al doilea ca masă dintre sateliții uranieni și al nouălea cel mai masiv satelit din Sistemul Solar. Descoperit de William Herschel în 1787, Oberon poartă numele miticului rege al zânelor care apare ca personaj în Visul unei nopți de vară a lui Shakespeare. Orbita sa se află parțial în afara magnetosferei lui Uranus.
Este probabil ca Oberon să se fi format din discul de acreție care l-a înconjurat pe Uranus imediat după formarea planetei. Satelitul este format din cantități aproximativ egale de gheață și rocă și este probabil diferențiată într-un nucleu de rocă și o manta de gheață. Un strat de apă lichidă poate fi prezent la limita dintre manta și nucleu. Suprafața lui Oberon, care este întunecată și ușor roșie, pare să fi fost modelată în primul rând de impacturile de asteroizi și comete. Este acoperit de numeroase cratere de impact care ajung la 210 km în diametru. Oberon posedă un sistem de chasmata(grabene sau escarpe) format în timpul extinderii scoarței ca urmare a expansiunii interiorului său în timpul evoluției sale timpurii.
Sistemul uranian a fost studiat de aproape o singură dată: sonda spațială Voyager 2 a făcut mai multe imagini cu Oberon în ianuarie 1986, permițând cartografierea a 40% din suprafața saelitului.
- ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteHerschel 1787 - ^ a b c d Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteorbit - ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteThomas 1988 - ^ R. A. Jacobson (2014) 'The Orbits of the Uranian Satellites and Rings, the Gravity Field of the Uranian System, and the Orientation of the Pole of Uranus'. The Astronomical Journal 148:5
- ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteJacobson Campbell et al. 1992 - ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteSmith Soderblom et al. 1986 - ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteKarkoschka 2001, Hubble - ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteGrundy Young et al. 2006 - ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteNewton Teece 1995
Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>