Back ظلامية (مفهوم) Arabic Цемрашальства BE-X-OLD Obscurantisme Catalan Тĕттĕмчĕмлĕх CV Obskurantisme Danish Obskurität German Σκοταδισμός Greek Obscurantism English Obskurismo Esperanto Oscurantismo Spanish
Obscurantismul este practica de a prezenta în mod deliberat informații într-o manieră imprecisă și greoaie, concepută adesea pentru a împiedica cercetarea și înțelegerea ulterioară.[1] Există două semnificații istorice și intelectuale a obscurantismului: (1) restricționarea deliberată a cunoașterii - opoziția față de diseminarea cunoașterii;[a] și (2) obscuritatea deliberată — un stil greu de înțeles (precum în literatură și artă), caracterizat printr-o neclaritate deliberată.[2][3][4]
Termenul obscurantism derivă din titlul satirei din secolul al XVI-lea Epistolæ Obscurorum Virorum (1515-1519, Scrisorile oamenilor obscuri), care se baza pe disputa intelectuală între savantul umanist german Johann Reuchlin și călugărul Johannes Pfefferkorn din Ordinul Dominican dacă toate cărțile iudaice ar trebui să fie arse deoarece ar conține erezii necreștine. Anterior, în 1509, călugărul Pfefferkorn a obținut permisiunea lui Maximilian I, împărat al Sfântului Imperiu Roman (1486-1519), de a arde toate copiile Talmudului (text central al iudaismului care conține norme juridice iudaice și reguli de etică evreiască) cunoscute a exista în Sfântul Imperiu Roman (AD 926-1806); Scrisorile oamenilor obscuri satiriza argumentele călugărului dominican în favoarea arderii cărților „necreștine”.
În secolul al XVIII-lea filozofii iluminiști au aplicat termenul obscurantist oricărui adversar al iluminismului intelectual și al răspândirii în mod liber a cunoștințelor. În secolul al XIX-lea, distingând tipurile de obscurantism întâlnite în metafizică și teologie de la obscurantismul „mai subtil” al filozofiei critice a lui Immanuel Kant și de la scepticismul filozofic modern, Friedrich Nietzsche a spus: „elementul esențial al artei negre a obscurantismului nu este întunecarea înțelegerii individuale, ci înnegrirea imaginii noastre despre lume și întunecarea ideii noastre de existență”.[5]
- ^ Oxford English Dictionary
. OED Online (ed. 3rd). Oxford University Press. . Opposition to inquiry, enlightenment, or reform ...
- ^ Webster's Third New International Dictionary, Unabridged. Merriam-Webster, Inc. .
- ^ Webster's New Universal Unabridged Dictionary (1996) p. 1,337
- ^ Buekens, Filip; Boudry, Maarten (). „The Dark Side of the Loon. Explaining the Temptations of Obscurantism” (PDF). Theoria. 81: 126–143. doi:10.1111/theo.12047.
The charge of obscurantism suggests a deliberate move on behalf of the speaker, who is accused of setting up a game of verbal smoke and mirrors to suggest depth and insight where none exists. The suspicion is, furthermore, that the obscurantist does not have anything meaningful to say and does not grasp the real intricacies of his subject matter, but nevertheless wants to keep up appearances, hoping that his reader will mistake it for profundity. (p. 126)
- ^ Nietzsche, F. (1878) Human, All Too Human Vol. II, Part 1, 27. Cambridge University Press; 2 edition (13 noiembrie 1996). ISBN: 978-0-521-56704-6
Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>