Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Parte dintr-o serie de articole despre |
Monarhie |
---|
Concepte centrale |
Istorie |
Portal politică |
Parte a seriei Politică | ||||||||
Forme de guvernământ | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Structura de putere | ||||||||
|
||||||||
Sursa de putere | ||||||||
|
||||||||
Ideologia puterii | ||||||||
|
||||||||
portal Politică | ||||||||
Oligarhia (din greacă ὀλιγαρχία (oligarkhía); din ὀλίγος (olígos), adică 'puțini', și ἄρχω (arkho), înseamnă 'a conduce sau a domina')[1][2][3] este o formă de structură a puterii în care puterea, autoritatea publică este deținută unui număr mic de oameni, de o minoritate. Acești oameni se pot distinge prin nobilime, bogăție, legături de familie, educație sau control corporativ, religios, politic sau militar. Astfel de stări sunt adesea controlate de familiile care, de obicei, își transmit influența de la o generație la alta, însă moștenirea nu este o condiție necesară pentru aplicarea acestui termen. Oligarhii pot fi membri ai guvernării, fie au o influență decisivă asupra formării și luării deciziilor în interesele lor personale și de grup.
De-a lungul istoriei, oligarhiile au fost adesea tiranice, bazându-se pe supunerea publică sau opresiunea de a exista. Aristotel a pionierat folosirea termenului ca regulă de semnificație de către bogați,[4] pentru care un alt termen folosit în prezent astăzi este plutocrația.
La începutul secolului XX, Robert Michels a dezvoltat teoria că democrațiile, ca toate organizațiile mari, au tendința de a deveni oligarhii. În "Legea de fier a oligarhiei", el sugerează că împărțirea necesară a forței de muncă în marile organizații conduce la înființarea unei clase dominante care se preocupă cel mai mult să-și protejeze propria putere.