Orcus

Orcus
Denumiri alternative	90482 Orcus
Tip obiect	planetă pitică
Numit după	Orcus (zeu)
Date generale
Descoperire	17 februarie 2004 de M. Brown, C. Trujillo, D. Rabinowitz
Nr. sateliți	1
Sateliți	Vanth
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare	39.173 u.a.
Distanța la periheliu	30.27 u.a.
Distanța la afeliu	48.07
Excentricitatea	0.22718
Argumentul periheliului	73.031°
Perioada siderală	245.18 ani
Înclinarea față de ecliptică	20.573°
Longitudinea nodului ascendent	268.606°
Anomalie medie	166.38°
Date fizice
Diametru	917±25km[1] 807±100km[2](albedo egal) 761±100km (albedo de 12% al lui Vanth)
Masa	(6,41–0,19)×1020kg (Orcus + Vanth)[2]
Densitatea medie	1,53±0,15 g/cm3[1] 2,3±0,8 g/cm3[2]
Accelerația gravitațională la suprafață	≈ 0,27m/s2
Viteza de eliberare	≈ 0,45km/s
Perioada rotației siderale	13,188 ore[3]
Albedo	28%±0,04%[4] 27% (+7%/-5%)[5] 19,75% (+3,4%/-2,76%)[6]
Temperatura la suprafață	44 K[3]
Data descoperirii	17 februarie 2004
Modifică text

90482 Orcus este un obiect din Centura Kuiper cu un satelit de dimensiuni mari (comparativ cu dimensiunile corpului „părinte”) numit Vanth. A fost descoperit pe 17 februarie 2004 de Michael E. Brown de la Caltech, Chad Trujillo de la Observatorul Gemini și David Rabinowitz de la Universitatea Yale. Au fost identificate imagini ale obiectului încă din 1951 (precovery).^[7] Este probabil o planetă pitică.

Orcus este un plutino, închis într-o rezonanță 2:3 cu Neptun, adică pentru fiecare 2 revoluții în jurul Soarelui, Neptun face 3. Este o dinamică asemănătoare cu cea a lui Pluto, în opoziție față de acesta. Când Orcus se află la afeliu, Pluto e la periheliu, și invers. Nu doar atât, afeliul orbitei lui Orcus este aproape opus de cel al lui Pluto, iar înclinațiile și excentricitățile sunt similare. Datorită acestor contraste și datorită satelitului mare - Vanth - Orcus a mai fost denumit anti-Plutonul. Acest fapt a cântărit în alegerea unui nume pentru corp, zeul Orcus fiind echivalentul etrusc al zeului roman Pluto, iar în antichitate cele două zeități erau interschimbabile, dar Pluto l-a dizlocuit pe Orcus din panteon odată cu dispariția culturii de sine stătătoare etrusce.^[8]

Suprafața lui Orcus are un albedo ridicat, de aproape 30%, este predominant de culoare gri și cu cantități importante de apă observabile, care pot fi asociate unei activități criovulcanice din trecut. La suprafață mai pot fi prezenți metanul și amoniacul. Existența unui satelit a permis astronomilor să calculeze cu precizie masa sistemului, care este aproximativ aceeași cu a satelitului lui Saturn, Tethys. Masele individuale ale lui Orcus și Vanth nu sunt cunoscute cu precizie; Vanth poate fi într-un interval de 1/12 și 1/33 din masa lui Orcus^[2] (comparativ cu Charon, care are 1/8 din masa lui Pluto, și a Lunii, cu masa de 1/81 din cea a Pământului).