Oscilator armonic

Parte a seriei de articole despre
Mecanică clasică
${\displaystyle {\vec {F}}=m{\vec {a}}}$ Principiul al II-lea al mecanicii
Istorie Cronologie
Ramuri Cinematică Dinamică Mecanică cerească aplicată a mediilor continue statistică Statică
Concepte Accelerație Energie cinetică potențială de rotație Forță aparentă contact frecare suprafață volum Impuls Inerție Lucru mecanic virtual Masă Moment cinetic de inerție Principiul lui D'Alembert Putere Randament mecanic Sistem de referință inerțial neinerțial Spațiu Timp Viteză relativă
Formulări Legile lui Newton Mecanică analitică Mecanică lagrangiană Mecanică hamiltoniană Ecuația Hamilton–Jacobi
Subiecte de bază Deplasare Legea atracției universale Mișcare ecuații armonică rectilinie Solid rigid
Rotație Rotație Sistem de referință în rotație Viteză unghiulară Accelerație unghiulară Forță centripetă centrifugă Forța Coriolis Frecvență Oscilație oscilator armonic amortizare Pendul conic Vibrație
Oameni de știință Galileo Huygens Newton Kepler Horrocks Halley Euler d'Alembert Clairaut Lagrange Laplace Hamilton Poisson Daniel Bernoulli Johann Bernoulli Cauchy
Categorii Mecanică clasică
v d m

În mecanica clasică, oscilatorul armonic reprezintă un sistem care, deplasat dintr-o poziție fixă (numită poziție de echilibru) este acționat de o forță care se opune deplasării și al cărei modul este proporțional cu deplasarea:

${\displaystyle {\vec {F}}=-k{\vec {x}}}$

(1)

unde k este o constantă pozitivă numită constanta elastică a sistemului.

Principalele proprietăți ale oscilatorului armonic sunt:

• frecvența mișcării este independentă de amplitudinea oscilației în domeniul de liniaritate;
• efectele mai multor forțe se suprapun liniar.