Overlay este o tehnică de programare a calculatoarelor prin care părți din program, aflate pe suporturi de memorie externă (en), sunt transferate în memoria internă a unui calculator, unde înlocuiesc (reacoperă) ceea ce era înainte acolo.[1] Este o tehnică de programare care s-a folosit în perioada în care nu apăruse conceptul de memorie virtuală, iar memoria fizică disponibilă era mai mică decât cea necesară pentru încărcarea programului respectiv în întregime.[2] Sistemele înglobate utilizează și astăzi această tehnică, deoarece sunt realizate cu un minimum de memorie fizică și fără memorie virtuală.
This lets you run programs which are, in effect, much larger than the amount of memory in your computer.