Back Partido Popular AN الحزب الشعبي (إسبانيا) Arabic پارتيدو پوپولار ARZ Partido Popular AST Народная партыя (Іспанія) Byelorussian Народная партыя (Гішпанія) BE-X-OLD Народна партия (Испания) Bulgarian Partido Popular (Spagn) Breton Partit Popular (Espanya) Catalan Lidová strana (Španělsko) Czech
| Partidul Popular | |
| Partido Popular | |
.svg) | |
| Abreviere | PP  |
|---|---|
| Oameni cheie | |
| Președinte | Alberto Núñez Feijóo |
| Secretar general | Teodoro García Egea |
| Purtător de cuvânt în Congres | Cuca Gamarra |
| Purtător de cuvânt în Senat | Javier Moroto |
| Președinte de onoare | José María Aznar |
| Fondator(i) | Manuel Fraga Iribarne[*] |
| Date | |
| Înființat | 20 ianuarie 1989 |
| Sediu | C/ Génova, 13 28004, Madrid |
| Organizație de tineret | Noile Generații |
| Număr de membri (2013) | 865.761[1] |
| Informații | |
| Ideologie oficială | Creștin democrație[2][3][4] Conservatorism[5][2][3] |
| Poziție politică | Centru-dreapta[6] |
| Afiliere internațională | Internaționala Centrist-Democrată |
| Afiliere europeană | Partidul Popular European |
| Grup europarlamentar | Grupul Partidului Popular European |
| Culori oficiale | Albastru |
| Congresul Deputaților | 136 / 350
|
| Senat | 120 / 261
|
| Parlamentul European | 13 / 59
|
| Prezență online | |
| www.pp.es | |
Modifică date / text  | |
Partidul Popular este un partid de orientare creștin-democrată de centru-dreapta din Spania. Din 21 iulie 2018 președintele acestui partid este Pablo Casado.(care i-a urmat lui Mariano Rajoy, fost prim-ministru al Spaniei între anii 2011-2018).
- ^ Gómez, Carolina (). „El censo del PP frena su crecimiento coincidiendo con el 'caso Bárcenas'”. Cadena Ser. Accesat în .
- ^ a b Hloušek, Vít; Kopeček, Lubomír (), Origin, Ideology and Transformation of Political Parties: East-Central and Western Europe Compared, Ashgate, p. 159,
From its original emphasis on a 'united and Catholic Spain', in the 1980s and 1990s it gradually evolved under the leadership of José Maria Aznar into a pragmatically-oriented conservative formation, with Christian democratic and, even more strongly, economically liberal elements.
- ^ a b Wolfram Nordsieck. „Parties and Elections in Europe: The database about parliamentary elections and political parties in Europe”. Parties and elections. Accesat în .
- ^ José María Magone (). The Politics of Southern Europe: Integration Into the European Union. Greenwood Publishing Group. p. 145. ISBN 978-0-275-97787-0. Accesat în .
- ^ Parties and Elections in Europe: The database about parliamentary elections and political parties in Europe, by Wolfram Nordsieck
- ^ Ari-Veikko Anttiroiko; Matti Mälkiä (). Encyclopedia of Digital Government. Idea Group Inc (IGI). p. 397. ISBN 978-1-59140-790-4. Accesat în .