Text cursiv
Phaeolepiota aurea sin., Pholiota aurea, Pholiota spectabilis | |
---|---|
![]() | |
Ciuperci aurii | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eucariote |
Regn: | Fungi |
Diviziune: | Basidiomycota |
Clasă: | Agaricomycetes |
Subclasă: | Agaricomycetidae |
Ordin: | Agaricales |
Familie: | Agaricaceae |
Gen: | Phaeolepiota |
Specie: | Ph. aurea |
Nume binomial | |
Phaeolepiota aurea (Matt.) Maire (1928) | |
Sinonime | |
| |
Modifică text ![]() |
Phaeolepiota aurea (Heinrich Gottfried von Mattuschka, 1779 ex René Maire, 1928) sin. Pholiota aurea (Heinrich Gottfried von Mattuschka, 1779 ex Pier Andrea Saccardo, 1887) sau Pholiota spectabilis (Elias Magnus Fries, 1828 ex Paul Kummer, 1871), din încrengătura Basidiomycota în familia Agaricaceae și de genul Phaeolepiota,[1] denumită în popor ciuperci aurii,[2] este o ciupercă saprofită, comestibilă, dar consumată crud foarte otrăvitoare. Se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord acolo unde apare în număr mare, adesea în cercuri de vrăjitoare, prin luminișuri și niciodată în desiș, în păduri de foioase, preferat sub arini printre urzici, dar și sub fagi și în păduri de conifere pe mușchi, aproape de rădăcinile rășinoaselor, mai departe în parcuri, grădini, livezi, câmpuri și pajiști, precum și pe marginea drumurilor, evitând deșeuri. Buretele colonizează soluri bogate în nutrienți și azot, adesea antropice în regiuni mai răcoroase, cu predilecție în altitudinea submontană, din (august) septembrie până în noiembrie (decembrie).[3][4]
Numele generic se trage din cuvintele (greacă veche φαιος=gri, gri-brun, obscur)[5] și (greacă veche Λεπιδωτός=solzos).[6] Epitetul de aurea vorbește de la sine, însemnând auriu și se referă la coloritul general al ciupercii.