Phaidon | |||||||
![]() | |||||||
Informații generale | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Autor | Platon ![]() | ||||||
Gen | dialog[*] dialog socratic[*] | ||||||
Serie | dialog platonic[*] | ||||||
Ediția originală | |||||||
Titlu original | Φαίδων | ||||||
Limba | limba greacă veche ![]() | ||||||
Cronologie | |||||||
Modifică date / text ![]() |
Phaidon sau Fedon (în greacă veche Φαίδων) este un dialog scris de Platon. Acest dialog a fost socotit uneori, de-a lungul veacurilor, cartea cea mare a umanității.
Phaidon îi povestește lui Echecrates ultima zi a lui Socrate în închisoare și execuția lui. Această narațiune emoționantă servește drept fundal pentru o discuție foarte riguroasă: Socrate încearcă să-și îmbărbăteze prietenii comunicându-le credința sa în nemurirea sufletului și în soarta sa fericită după moarte.
Dialogul se leagă pornind de la obiecțiile succesive ale celor doi auditori - Cebes și Simmias - care îl obligă pe Socrate să facă o demonstrație riguroasă despre natura nemuritoare a sufletului.