Back Pi Afrikaans Pi (Mathematik) ALS ፓይ Amharic Numero π AN ط (رياضيات) Arabic باى (رياضيات) ARZ পাই Assamese Númberu π AST Pi Azerbaijani پی ساییسی AZB
| Numere iraționale și probabil iraționale: | |
| Sistem de numerație | Evaluarea lui |
|---|---|
| Binar | 11.00100100001111110110…[1] |
| Zecimal | 3.14159265358979323846264338327950288… |
| Hexazecimal | 3.243F6A8885A308D31319…[2] |
| Aproximări raționale | 3, 22⁄7, 333⁄106, 355⁄113, 103993/33102, ...[3]
(în ordinea crescătoare a preciziei) |
| Fracții continue | [3; 7, 15, 1, 292, 1, 1, 1, 2, 1, 3, 1, 14, 2, 1, 1, … ][4]
(Această fracție continuă nu este periodică.) |
| Trigonometrie | radiani = 180 grade |
Numărul π (adesea scris pi) este o constantă matematică a cărei valoare este raportul dintre circumferința și diametrul oricărui cerc într-un spațiu euclidian; este aceeași valoare ca și raportul dintre aria unui cerc și pătratul razei sale. Simbolul π a fost propus pentru prima oară de matematicianul galez William Jones în 1706. Valoarea constantei este egală aproximativ cu 3,14159 în notația zecimală obișnuită (vezi tabelul din dreapta pentru reprezentarea în alte baze). π este una dintre cele mai importante constante din matematică și fizică: numeroase formule din matematică, inginerie și alte științe implică folosirea lui π.[5]
π este un număr irațional, adică valoarea sa nu poate fi exprimată exact sub formă de fracție m/n, cu m și n întregi. De aceea, reprezentarea sa zecimală nu are sfârșit și nu începe nici să se repete. Numărul este și transcendent, ceea ce înseamnă, printre altele, că nu există un șir finit de operații algebrice cu numere întregi (puteri, extrageri de radicali, sume etc.) al căror rezultat să fie egal cu valoarea lui; demonstrarea acestui fapt a fost o realizare relativ recentă în istoria matematicii și un rezultat semnificativ al matematicienilor germani ai secolului al XIX-lea. De-a lungul istoriei matematicii s-au depus eforturi semnificative de a determina π cu mai multă precizie și de a-i înțelege natura; fascinația acestui număr a intrat și în cultura nematematică.
Litera grecească π, scrisă pi în alfabetul latin, a fost adoptată de la cuvântul grecesc „περίμετρος”, perimetros (în română: perimetru), mai întâi de William Jones în 1707; notația a fost popularizată apoi de Leonhard Euler în 1737.[6]
- ^ Alexander D. Poularikas (). The handbook of formulas and tables for signal processing. CRC Press. p. 9.8. ISBN 9780849385797.
- ^ „Sample digits for hexa decimal digits of pi”. .
- ^ Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numitegourdon - ^ A001203: Continued fraction for Pi, On-Line Encyclopedia of Integer Sequences
- ^ Howard Whitley Eves (). An Introduction to the History of Mathematics. Holt, Rinehart & Winston.
- ^ Comanor, Milton; Ralph P. Boas (). „Pi”. În William D. Halsey. Collier's Encyclopedia. 19. New York: Macmillan Educational Corporation. pp. 21–22.