Emisfera nordică a lui Pluto în culori reale, fotografie realizată de New Horizons în 2015.[a] | |
Descoperire | |
---|---|
Descoperit de | Clyde Tombaugh |
Loc descoperire | Observatorul Lowell |
Descoperit la | 18 februarie 1930 |
Caracteristicile orbitei | |
Afeliu | 7,37593 miliarde km februarie 2114 |
Periheliu | 4,43682 miliarde km [1] 5 septembrie 1989 [2] |
Axa semimajoră | 5,90638 miliarde km |
Excentricitate | 0,2488 |
Per.orbitală | 247,94 ani [1] 90.560 zile [1] |
Per.sinodică | 366,73 zile [1] |
Viteză orbitală medie | 4,743 km/s [1] |
Anomalie medie | 14,53° |
Înclinație orbitală | 17,16°° față de planul eliptic 11,88° față de ecuatorul Soarelui |
Longitudinea nodului ascendent | 110,299° |
Argumentul periastrului | 113,834° |
Sateliți | 5 |
Caracteristici fizice | |
Raza medie | 1.188.3±0,8 km [3][4] |
Aplatizare | <1% |
Suprafață | 1,664794×107 km [5][b] |
Volum | 7,057±0,004×109 km3[c] |
Masă | 1,303±0,003)×1022 kg [6] |
Densitatea medie | 1,854±0,006 g/cm3 [3][6] |
Gravitația de suprafață | 0,620 m/s2 [d] |
Viteza de eliberare | 1,212 km/s [e] |
Per.de rotație siderală | −6 d, 9 h, 17 m, 36 s [7] |
Viteză de rotație ecuatorială | 47,18 km/h |
Înclinare axială | 122,53° (față de orbită) |
Ascensie dreaptă pol nord | 132,993° [8] |
Declinație pol nord | −6,163° [8] |
Albedo | 0,49 la 0,66 |
Temperatură medie | 44 K (−229 °C) |
Magnitudine aparentă | 13,65 la 16,3 |
Atmosferă | |
Presiunea la supraf. | 1,0 Pa (2015) [6][9] |
Compoziție atmoferică | Azot, metan, monoxid de carbon[10] |
Pluto (nume de planetă minoră: 134340 Pluto) este o planetă pitică din centura Kuiper, un inel de corpuri situate dincolo de orbita lui Neptun. A fost primul obiect descoperit în centura Kuiper și rămâne cel mai mare corp cunoscut din acea zonă. După ce Pluto a fost descoperită în 1930, a fost declarată a noua planetă de la Soare. Cu toate acestea, începând cu anii 1990, statutul său de planetă a fost pus la îndoială în urma descoperirii mai multor obiecte de dimensiuni similare în centura Kuiper și discul împrăștiat, inclusiv planeta pitică Eris, care a determinat Uniunea Astronomică Internațională (IAU) în 2006 să definească în mod oficial termenul planetă — excluzându-l pe Pluto și reclasificându-l ca planetă pitică.
Pluto este al nouălea obiect ca mărime și al zecelea după greutate care orbitează direct în jurul Soarelui. Este cel mai mare obiect trans-neptunian ca volum, dar este mai puțin masiv decât Eris. Ca și alte obiecte din centura Kuiper, Pluto este făcut în principal din gheață și rocă și este relativ mic — o șesime din masa Lunii și o treime din volumul acesteia. Are o orbită moderat excentrică și înclinată, variind de la 30 până la 49 de unități astronomice (4,5 până la 7,3 miliarde de kilometri) de Soare. Prin urmare, Pluto se apropie periodic mai mult de Soare decât Neptun. Lumina de la Soare ajunge în 5,5 ore la Pluto la distanța sa medie (39,5 UA; 5,91 miliarde km).
Pluto are cinci luni cunoscute: Charon (cel mai mare, al cărui diametru este puțin peste jumătate din cel al lui Pluto), Styx, Nix, Kerberos și Hydra. Pluto și Charon sunt uneori considerate un sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor lor nu se află în niciunul dintre corpuri.
Sonda spațială New Horizons a efectuat un survol al lui Pluto la 14 iulie 2015, devenind prima și, până în prezent, singura navă spațială care a făcut acest lucru. În timpul scurtului său zbor, New Horizons a făcut măsurători și observații detaliate despre Pluto și lunile sale. În septembrie 2016, astronomii au anunțat că regiunea maro-roșcat al polului nord al lui Charon este compus din toline, macromolecule organice care pot fi ingrediente pentru apariția vieții și produse din metan, azot și alte gaze eliberate din atmosfera lui Pluto și transferate la 19.000 km pe luna care o orbitează.
Eroare la citare: Există etichete <ref>
pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Pluto Fact Sheet
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite jpl-ssd-horizons
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Archinal
It could tell from the passage of sunlight and radiowaves through the Plutonian "air" that the pressure was only about 10 microbars at the surface
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Physorg April 19, 2011