Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Holocaust |
---|
![]() Evrei pe rampa de selecție a unui lagăr de exterminare |
Lagăre
|
Comemorare |
Pogromul de la Dorohoi a avut loc la 1 iulie 1940. Oficial s-a stabilit că numărul celor uciși a fost de 53 (și încă zeci de răniți). Evreii localnici și mai mulți autori (istoricii Carol Iancu, Jean Ancel, Lya Benjamin etc.) susțin însă că numărul celor uciși a fost însă de 165 până la 200. Potrivit istoricului Dinu C. Giurescu [1], în 1 iulie 1940, militari aparținând Regimentului 3 grăniceri Pază, abia întorși din Basarabia, "...unde au avut dificultăți foarte mari cu evreii de la nord de Prut... s-au răzbunat", la Dorohoi. Numărul victimelor a fost de 40 de evrei morți și 15 răniți, printre aceștia fiind și militari evrei aparținând armatei române. Ordinea a fost repusă în drept de alte trupe ale armatei române după ce generalul Constantin Sănătescu a descoperit, din întâmplare, atacul desfășurat împotriva soldaților români de origine evreiască și împotriva evreilor locali. Aceste fapte au fost comise înainte ca România să intre în Al Doilea Război Mondial, înainte de a deveni aliat al Germaniei și înainte de intrarea armatei germane în țară.[2][3]
Deși guvernul român a luat măsuri împotriva evreilor, inclusiv legile antisemite și a confiscării proprietății evreiești, aceste acțiuni militare împotriva evreilor nu au fost aprobate de guvern; când conspirația împotriva evreilor a fost descoperită de comanda militară, au fost trimise trupe pentru a pune capăt abuzului. Cu toate acestea, făptașii nu au fost pedepsiți.[2][3]