În spațiul tridimensional un poliedru platonic sau corp al lui Platon este un poliedru regulat, convex. Este construit din fețe congruente (identice ca formă și dimensiune), regulate (cu toate unghiurile și laturile egale), având același număr de fețe care se întâlnesc la fiecare vârf. Cinci poliedre îndeplinesc aceste criterii:
Tetraedru | Cub | Octaedru | Dodecaedru | Icosaedru |
Patru fețe | Șase fețe | Opt fețe | Douăsprezece fețe | Douăzeci de fețe |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
Geometrii au studiat poliedrele platonice de mii de ani. Martin Gardner a scris o descriere de popularizare a celor cinci poliedre în decembrie 1958 în Scientific American reluată în „Cartea a doua” din Amuzamente matematice.[1] Acestea sunt numite după filosoful grec antic Platon care a formulat ipoteze într-unul din dialogurile sale, Timaios, că elementele clasice sunt făcute din aceste poliedre regulate.[2]