Politica Poloniei

Politica Poloniei
Polityka polska

Stema Poloniei
Formă de guvernareRepublică constituțională unitară parlamentară (de jure)
ConstituțieConstituția Poloniei din 1997
Puterea legislativă
NumeParlament
TipBicameral
Camera superioară
NumeSenatul Poloniei
Conducător cameră superioarăTomasz Grodzki, Șeful Senatului
ÎnvestitorUninominal într-un singur tur
Camera inferioară
NameSeim
Conducător cameră inferioarăElżbieta Witek, Șeful Seimului
ÎnvestitorReprezentare proporțională pe listă deschisă în 41 de circumscripții (5% pragul electoral național)
Puterea executivă
Șeful statului
TitluPreședinte
ActualAndrzej Duda
ÎnvestitorVot popular
Șeful guvernului
TitluPrim-ministru
ActualMateusz Morawiecki
ÎnvestitorPreședinte
Guvern
NumeGuvernul Republicii Poloneze
Guvern actualGuvernul Mateusz Morawiecki
ConducătorPrim-ministru
ViceconducătorPiotr Gliński, Viceprim-ministru
ÎnvestitorPreședinte
SediuComplexul Seimului și Senatului Poloniei
Ministere37
Puterea judecătorească
NumeJustiția în Polonia
Tribunalul Constituțional
Judecător șefJulia Przyłębska
Acest articol face parte din seria:
Politica și guvernul din
Poloniei

Guvernarea Poloniei ia forma unei republici democratice reprezentative parlamentare unitare, în care președintele este șeful statului, iar prim-ministrul este șeful guvernului.[1][2] Cu toate acestea, forma sa de guvernare a fost, de asemenea, identificată ca fiind semi-prezidențială.[3][4][5][6]

Puterea executivă este exercitată, în cadrul unui sistem pluripartid, de către Președinte și Guvern, care este format din Consiliul de Miniștri condus de Prim-ministru. Membrii săi sunt de obicei aleși din partidul sau coaliția majoritară, în camera inferioară a parlamentului (Seim), deși excepțiile de la această regulă nu sunt neobișnuite. Guvernul este anunțat oficial de președinte și trebuie să adopte o moțiune de încredere în Seim în termen de două săptămâni.

Puterea legislativă revine celor două camere ale parlamentului, Seim și Senat. Membrii Seimului sunt aleși prin reprezentare proporțională, cu condiția ca partidele care nu sunt minoritare etnice trebuie să obțină cel puțin 5% din votul național pentru a intra în camera inferioară. În prezent sunt reprezentate cinci partide. Alegerile parlamentare au loc cel puțin o dată la patru ani.

Președintele, în calitate de șef al statului, este comandantul suprem al Forțelor Armate, are puterea de a se opune legislației adoptate de parlament, care poate fi anulată cu o majoritate de trei cincimi și poate dizolva parlamentul în anumite condiții.[4][5][6] Alegerile prezidențiale au loc la fiecare cinci ani. Atunci când majoritatea alegătorilor susțin același candidat, acel candidat este declarat câștigător, în timp ce atunci când nu există o majoritate, primii doi candidați participă la un al doilea tur de scrutin.

Sistemul politic este definit în Constituția Poloniei, care garantează, de asemenea, o gamă largă de libertăți individuale. Puterea judiciară joacă un rol minor în politică, în afară de Tribunalul Constituțional, care poate anula legi care încalcă libertățile garantate de constituție.

  1. ^ „Poland 1997 (rev. 2009)”. www.constituteproject.org. Accesat în . 
  2. ^ „Poland - The World Factbook”. . Accesat în . 
  3. ^ Veser, Ernst (). „Semi-Presidentialism-Duverger's Concept — A New Political System Model” (PDF) (în engleză și chineză). Department of Education, School of Education, University of Cologne: 39–60. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . Duhamel has developed the approach further: He stresses that the French construction does not correspond to either parliamentary or the presidential form of government, and then develops the distinction of 'système politique' and 'régime constitutionnel'. While the former comprises the exercise of power that results from the dominant institutional practice, the latter is the totality of the rules for the dominant institutional practice of the power. In this way, France appears as 'presidentialist system' endowed with a 'semi-presidential regime' (1983: 587). By this standard he recognizes Duverger's pléiade as semi-presidential regimes, as well as Poland, Romania, Bulgaria and Lithuania (1993: 87). 
  4. ^ a b Shugart, Matthew Søberg (septembrie 2005). „Semi-Presidential Systems: Dual Executive and Mixed Authority Patterns” (PDF). Graduate School of International Relations and Pacific Studies. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ a b Shugart, Matthew Søberg (decembrie 2005). „Semi-Presidential Systems: Dual Executive And Mixed Authority Patterns” (PDF). French Politics. 3 (3): 323–351. doi:10.1057/palgrave.fp.8200087Accesibil gratuit. Accesat în . Even if the president has no discretion in the forming of cabinets or the right to dissolve parliament, his or her constitutional authority can be regarded as 'quite considerable' in Duverger's sense if cabinet legislation approved in parliament can be blocked by the people’s elected agent. Such powers are especially relevant if an extraordinary majority is required to override a veto, as in Mongolia, Poland, and Senegal. In these cases, while the government is fully accountable to parliament, it cannot legislate without taking the potentially different policy preferences of the president into account. 
  6. ^ a b McMenamin, Iain. „Semi-Presidentialism and Democratisation in Poland” (PDF). School of Law and Government, Dublin City University. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne