Back Protestantisme Afrikaans Protestantismus ALS ፕሮቴስታንት Amharic Protestantismo AN بروتستانتية Arabic لپروطيسطانطية ARY بروتيستانتيه ARZ Protestantismu AST Протестантизм AV Protestantlıq Azerbaijani
| Protestantism |
|---|
 |
| Reforma Protestantă |
| Istorie |
| Mișcări Pre-Reformă |
| Mișcări ale Reformei |
| Acest articol este parte a seriei despre Creștinism |
 |
| Isus din Nazaret · Fecioara Maria · Paul din Tars · Istoria creștinismului · Genealogie
Biblia · Noul Testament · Personaje biblice Biserici creștine
· Bisericile ortodoxe · Biserica Catolică
· Diferențe teologice ortodoxo-catolice · Protestantism Mărturisiri de credință (crezuri) Simbolul apostolic · Simbolul niceno-constantinopolitan · Simbolul atanasian · Sfânta Treime Simboluri
Cruce · Monograma lui Isus Hristos · Peștele · Păstorul · Pomul vieții Ritualuri creștine · Botezul · Euharistia · Spovedania |
Protestantismul este unul dintre cele trei mari curente existente, în prezent, în creștinism.
Termenul „protestant” reprezintă o noțiune generică pentru diverse confesiuni, organizate după ideologii creștine și având structuri ecleziastice proprii. În general, prin confesiuni protestante se înțeleg acele culte care își au rădăcina istorică în reforma religiei romano-catolice, inițiată de Martin Luther, la începutul secolului al XVI-lea. Una din definițiile sale cel mai frecvent repetate este următoarea: „Protestantismul reprezintă toate confesiunile creștine care nu sunt nici catolice, nici creștin-ortodoxe”.[1] Teologia protestantă a dus la importante diviziuni interne, caracterizate în comun prin separarea acestora de catolicism și Papalitate. În cadrul protestantismului există diferite biserici, printre care luteranismul, anabaptismul, calvinismul, unitarianismul, anglicanismul, prezbiterianismul, metodismul dar și bisericile neoprotestante cum sunt adventismul, baptismul, penticostalismul și altele.
După cel de al doilea război mondial a existat o tendință de unificare în protestantism. În anul 1973, în Elveția, s-a semnat Concordia (sau Acordul) de la Leuenberg între Federația Luterană Mondială și Comuniunea Mondială a Bisericilor Reformate; un acord reciproc de părtășie la altar și comuniune. La acest acord, în 1997, s-au alăturat și biserici metodiste, anglicane și alte biserici protestante.
Pași către reconciliere s-au făcut și cu Biserica Ortodoxă[2]; în martie 1992, la Kappel-am-Albis, Elveția, semnându-se o afirmație comună cu privire la înțelegerea Sf.Trinități (Sf. Treime) între reprezentații Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate și a tuturor celor 14 biserici autocefale din comuniunea pan-ortodoxă[3].
Însă probabil cea mai mare reușită la scară largă a fost „Declarația Comună despre Doctrina Justificării”[4] (Joint Declaration on the Doctrine of Justification), semnată, inițial, în 1999 între Federația Luterană Mondială și Biserica Catolică. La această declarația s-au alăturat mai apoi și alte biserici protestante; însumat 75% din întreg creștinismul aderând la declarație, vizând baza și clarificarea unei înțelegeri comune cu privire la doctrina justificării.
- ^ Daughrity, Dyron B.; Athyal, Jesudas M. (). Understanding World Christianity: India. Understanding World Christianity (în engleză). Fortress Press. p. 64. ISBN 978-1-5064-1689-2. Accesat în .
- ^ „Lutheran-Orthodox Common Statement on the Filioque | The Lutheran World Federation” (în engleză). lutheranworld.org. Accesat în .
- ^ „The Trinity and Gender” (în engleză). CBE International. Accesat în .
- ^ „Joint Declaration on the Doctrine of Justification (JDDJ) | The Lutheran World Federation” (în engleză). lutheranworld.org. Accesat în .