Psihedelia se referă, de obicei, la un stil sau un anumit tip de estetică, care seamănă cu subcultura sau contracultura psihedelică a anilor 1960 și cu experiența psihedelică produsă de anumite substanțe psihoactive.
Aceasta include arta psihedelică, muzica psihedelică și stilul de îmbrăcăminte din acea perioadă. Acest lucru a fost generat în primul rând de oameni care au folosit droguri psihedelice, cum ar fi LSD, mescalină (ce se găsește în peyote) și psilocibină (găsită în ciuperci „magice”) și, de asemenea, de non-consumatori care au fost participanți și pasionați ai acestei subculturi.
Arta și muzica psihedelică recreează sau reflectă de obicei experiența conștiinței modificate de interacțiunea dintre acele substanțe active și creierul uman. Arta psihedelică folosește imagini foarte distorsionate, suprarealiste, culori strălucitoare și spectru complet și animație (inclusiv desene animate) pentru a evoca, transmite sau îmbunătăți experiența psihedelică. Sinestezia este adeseori prezentă în acele stări induse de substanțele psihedelice.
Astfel, muzica psihedelică folosește chitara electrică cu efecte de distorsionare, elemente de muzică indiană, cum ar fi sitarul, tabla,[1] efecte electronice, efecte sonore și reverberație, precum și efecte de studio elaborate, cum ar fi redarea casetelor invers sau panoramarea muzicii dintr-o parte în alta.[2]
O experiență psihedelică este caracterizată de percepția izbitoare a unor aspecte ale minții, necunoscute anterior, sau de exuberanța creativă a minții eliberate de „cătușele” sale, constrângeri deliberate, aparent obișnuite, datorate controlului volitiv (voluntar și/sau involuntar) exercitat de starea de conștiență. Stările psihedelice sunt o serie de experiențe care includ schimbări de percepție, așa cum ar fi halucinații, sinestezie, stări modificate ale stării de conștientizare sau conștiință concentrată, variațiuni în tiparele de gândire, stări de transă sau hipnotice, stări mistice și alte modificări ale minții.[3]
Aceste tip de procese îi pot determina pe unii oameni să experimenteze schimbări în funcționarea mentală, care le definesc identitatea de sine (fie că este sub formă de acuitate momentană sau dezvoltare cronică), suficient de diferită de starea lor normală anterioară încât poate excita sentimente de înțelegere nou formată, cum ar fi revelația, iluminarea, confuzia și psihoza. Persoanele care folosesc droguri psihedelice în scopuri spirituale sau de autodescoperire sunt denumite în mod obișnuit psihonauți.