Punct ideal

Trei triunghiuri ideale în modelul discului Poincaré, ale căror vârfuri sunt puncte ideale

În geometria hiperbolică un punct ideal, punct omega[1] sau punct de la infinit este un punct bine definit, aflat în exteriorul planului sau spațiului hiperbolic. Fiind dată o dreaptă l și un punct P care nu este situat pe l, paralelele la stânga și la dreapta la l prin P converg spre l în punctele ideale.

Spre deosebire de cazul proiectiv, punctele ideale formează o frontieră, nu o subvarietate. Deci, paralelele nu se intersectează într-un punct ideal și astfel de puncte, deși sunt bine definite, nu aparțin spațiului hiperbolic în sine.

Mulțimea punctelor ideale formează absolutul Cayley⁠(d) sau frontiera geometriei hiperbolice. De exemplu, cercul unitate formează absolutul Cayley al modelului discului Poincaré și al modelului discului Klein⁠(d), în timp ce dreapta reală formează absolutul Cayley al modelului semiplanului Poincaré⁠(d).[2]

Axioma lui Pasch și teorema unghiului exterior sunt încă valabile pentru un triunghi omega, definit de două puncte în spațiul hiperbolic și un punct omega.[3]

  1. ^ en Sibley, Thomas Q. (). The geometric viewpoint : a survey of geometries. Reading, Mass.: Addison-Wesley. p. 109. ISBN 0-201-87450-4. 
  2. ^ en Struve, Horst; Struve, Rolf (), „Non-euclidean geometries: the Cayley-Klein approach”, Journal of Geometry, 89 (1): 151–170, doi:10.1007/s00022-010-0053-z, ISSN 0047-2468, MR 2739193 
  3. ^ en Hvidsten, Michael (). Geometry with Geometry Explorer. New York, NY: McGraw-Hill. pp. 276–283. ISBN 0-07-312990-9. 

From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne