Ranulf Flambard

Ranulf Flambard
Date personale
Născut	1060 Normandia, Guernsey
Decedat	5 septembrie 1128 (68 de ani) Durham, Regatul Angliei
Înmormântat	Durham Cathedral[*][[Durham Cathedral (cathedral in Durham, England, UK)|​]]
Frați și surori	Foucher[*][[Foucher (Bishop)|​]]
Religie	Biserica Catolică[1]
Ocupație	preot catolic[*]​ politician judecător episcop catolic[*]​
Limbi vorbite	limba franceză
Funcția episcopală
Sediul	Durham
Titlul	episcop de Durham⁠(d)
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală	5 iunie 1099
Modifică date / text

Ranulf Flambard ^[a] (n. 1060, Normandia, Guernsey – d. 5 septembrie 1128, Durham, Regatul Angliei) a fost un episcop de Durham^⁠(d) normand medieval și un influent ministru al regelui William Rufus al Angliei. Ranulf era fiul unui preot din Bayeux, Normandia, iar porecla „Flambard” înseamnă „incendiator” sau „purtător de torțe” și se poate să se fi referit la personalitatea sa. Și-a început cariera sub regele William I al Angliei, probabil lucrând la compilarea Domesday Book, precum și ca păstrător al sigiliului regelui. La moartea lui William I, Ranulf a ales să-l slujească pe noul rege al Angliei, William Rufus.

Sub Rufus, el a continuat să păstreze sigiliul regelui și s-a implicat și în administrarea financiară a regatului, unde și-a făcut rapid un nume prin metodele sale inovatoare de a obține venituri. El a primit custodia mai multor funcții ecleziastice vacante, administrând la un moment dat șaisprezece episcopii sau abații vacante. Sarcinile sale multiple au făcut să fie considerat primul mare justițiar^⁠(d) al Angliei. În timpul domniei lui Rufus, Ranulf a supravegheat construcția primului pod de piatră din Londra și pe cea a sălii regelui de la Westminster. În 1099 a fost răsplătit cu episcopia de la Durham.

La moartea lui Rufus în 1100, Ranulf a fost închis în Turnul Londrei de către succesorul acestuia, Henric al Angliei. Ranulf era un țap ispășitor convenabil pentru extorcările financiare din timpul domniei lui Rufus. A devenit primul prizonier care a evadat din Turn și a plecat în exil în Normandia cu fratele mai mare al lui Rufus și Henric, Robert Curthose, duce de Normandia^⁠(d). Ranulf a devenit un consilier principal al lui Robert și l-a asistat în invazia nereușită a Angliei, o încercare de a-l detrona pe Henric. Frații s-au împăcat, dar, deși Ranulf a reprimit funcția, a petrecut următorii câțiva ani în Normandia, revenind abia după ce Henric l-a învins pe Robert în bătălia de la Tinchebray. Ranulf s-a retras ulterior din viața politică, având doar apariții ocazionale în public. El a rămas activ în treburile ecleziastice, a participat la consilii și a lucrat pentru a apăra drepturile scaunului său episcopal.

Eroare la citare: Există etichete <ref> pentru un grup numit „lower-alpha”, dar nu și o etichetă <references group="lower-alpha"/>