Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Reconquista | |||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din history of Catalonia in the Middles Ages[*] ,España[*] ![]() | |||||||||
![]() | |||||||||
Informații generale | |||||||||
| |||||||||
Beligeranți | |||||||||
califatele și emiratele musulmane | regatele creștine | ||||||||
Modifică date / text ![]() |
Reconquista (în română: Recucerirea) a fost procesul prin care regatele creștine din nordul Hispaniei (Spania și Portugalia de astăzi) au recucerit peninsula Iberică de la musulmani (arabi și mauri). Recucerirea a durat timp de aproape 800 de ani. Cucerirea Hispaniei de către Umayyazi de la vizigoți a avut loc la începutul secolului al VIII-lea și se consideră de obicei că Reconquista a început aproape imediat, în 722, odată cu bătălia de la Covadonga, și s-a încheiat în 1492, prin cucerirea Granadei.
În 1236 ultima fortăreață musulmană din Granada a fost cucerită de Ferdinand al III-lea de Castilia, după care Granada a devenit stat vasal al regatului creștin pentru următorii 250 de ani. La 2 ianuarie 1492, ultimul conducător musulman din regiune, Abu 'abd Allah Muhammad XII (sau Boabdil din Granada), s-a predat lui Ferdinand al II-lea de Aragon și reginei Isabela a Castiliei ("Regii Catolici"). Prin aceasta s-a ajuns la crearea statului Romano-Catolic unit care a cuprins aproape tot teritoriul Spaniei de astăzi. Regatul Navarei a rămas separat până în 1512.
În anul 1147, în perioada 1 iunie-24 octombrie, Afonso I al Portugaliei a fost ajutat de către cruciații participanți la cruciada a II-a să cucerească Lisabona. Mulți dintre cruciați au ales să rămână în orașul proaspăt cucerit, iar ceilalți dintre cruciați au ajuns în Țara Sfântă.
Reconquista Portugaliei a culminat în 1249 cu eliberarea regiunii Algarve de către regele Afonso al III-lea al Portugaliei.
Unificarea teritorială și centralizarea politică în Peninsula Iberică au avut loc în condițiile Reconquistei. În esență, unificarea teritorială a Spaniei s-a realizat în 1469, prin unirea regatelor Aragonului și Castiliei, în urma căsătoriei lui Ferdinand, moștenitorul tronului Aragonului, cu Isabella, moștenitoarea Castiliei. Ca urmare a politicii duse de cei doi suverani catolici, la finele veacului al XV-lea Spania devine unul dintre cele mai puternice state centralizate din apusul Europei.[1]