Psychedelic rock | |
Origini stilistice | Rock, blues rock, folk rock, jazz, raga, garage rock, R&B |
---|---|
Origini culturale | Mijlocul anilor 1960, Statele Unite și Regatul Unit |
Instrumente tipice | Chitară bas, baterie, clape, organ electronic, chitară electrică, mellotron, percuție, sitar |
Popularitate | Sfârșitul anilor 1960-începutul anilor 1970, revivizat ca neo-psychedelia la sfârșitul anilor 1970 |
Forme derivate | Hard rock, glam rock, heavy metal, jam band, krautrock, progressive rock, stoner rock, neo-psychedelia, shoegazing |
Subgenuri | |
Acid rock, raga rock, space rock | |
Genuri de fuziune | |
Psychedelic pop, psychedelic soul, psychedelic trance | |
Scene regionale | |
Haight-Ashbury, Underground britanic | |
Alte subiecte | |
Freak scene, hippie, muzică psihedelică | |
Modifică text |
Rockul psihedelic este un stil a muzicii rock, care e inspirat sau influențat de cultura psihedelică și încercarea de a replica și a îngloba experiența alterării mintale a drogurilor psihedelice. El s-a evidențiat mai întâi în a doua jumătate a anilor 1960, cu precădere în Statele Unite ale Americii și Europa de Vest (mai cu seamă, în Marea Britanie – trăsături se regăsesc). Pe scenele amintite, rock-ul psihedelic a cunoscut apogeul în jurul anului 1969 (când se organizează și cel mai mare festival care promovează artiști ai genului, Woodstock). În continuare, atenția unora dintre muzicieni se va îndrepta către diversificarea aspectelor formale ale scriiturii (ritm, metrică, timbralitate, forma muzicală), dând naștere rock-ului progresiv sau art rock-ului; alții vor prefera forme simetrice, o orchestrație consecventă și se vor îndepărta de experiment, pregătind apariția curentului hard rock.