Sergiu Nicolaescu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Sergiu Florin Nicolaescu ![]() |
Născut | [1][2][3][4] ![]() Târgu Jiu, Gorj, România ![]() |
Decedat | (82 de ani)[1][2][3][4] ![]() București, România[5] ![]() |
Cauza decesului | insuficiență respiratorie ![]() |
Părinți | Sevastița Cambrea |
Frați și surori | Iolanda Nicolaescu |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Etnie | aromână |
Religie | Biserica Ortodoxă Română ![]() |
Ocupație | regizor de film politician actor de film scenarist regizor[*] ![]() |
Limbi vorbite | limba română ![]() |
Senator de Brașov | |
În funcție 1990 – 1992 | |
Senator de Vrancea | |
În funcție 1992 – 1996 | |
În funcție 1996 – 2000 | |
Senator de Arad | |
În funcție 2000 – 2004 | |
Senator de București | |
În funcție 2008 – 2012 | |
Partid politic | Partidul Comunist Român Frontul Salvării Naționale Frontul Democrat al Salvării Naționale Partidul Democrației Sociale din România Partidul Social Democrat |
Alma mater | Universitatea Politehnica din București |
Profesie | Regizor de film, scenarist, actor, politician |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Sergiu Florin Nicolaescu[6] (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România[7]) a fost un regizor, scenarist, actor și politician român. Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)[8]. Ion Caramitru, director al Teatrului Național din București, a considerat că sprijinul de care s-a bucurat Nicolaescu în timpul regimului comunist s-a bazat pe faptul că Nicolaescu s-a pus în slujba cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu.[9][10]
Sergiu Nicolaescu a debutat în filmele de lung metraj cu filmul Dacii (1967). A urmat megaproducția Mihai Viteazul (1971), precum și o serie de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.
Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.[11]
După Revoluția din 1989 a fost senator din partea FSN, FDSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.[12][13] De altfel, în ședința Senatului din 29 martie 1994, Nicolaescu a propus ținerea unui moment de reculegere pentru generalul Ștefan Gușe,[14][15] unul dintre responsabilii represiunii sângeroase de la Timișoara din decembrie 1989.
Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker au fost considerate eșecuri critice,[16][17][18][19][20][21][22] Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.[23][24] Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie[25] sau neajunsurilor sale ca regizor,[26] multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public,[27][28] impunând în folclorul urban[29] citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.”[30] sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică”[31] și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin).
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite :0
|title=
(ajutor)