Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 2012 | |
Durată | 18 martie - 25 noiembrie |
---|---|
Nr. curse | 20 |
Nr. piloți | 25 |
Nr. echipe | 12 |
Campionul la Piloți | |
![]() | |
![]() | |
Campionul la Constructori | |
![]() | |
![]() |
Campionatul Mondial de Formula 1 din 2012 a fost cel de-al 66-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 63-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 55-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a douăzeci de curse, un nou record pentru campionat, începând cu Marele Premiu al Australiei pe 18 martie și terminându-se cu Marele Premiu al Braziliei pe 25 noiembrie. Sezonul din 2012 a văzut revenirea Marelui Premiu al Statelor Unite, care a avut loc pe Circuitul Americilor, un circuit special construit în Austin, Texas. După ce a fost anulat în 2011 din cauza protestelor civile, Marele Premiu al Bahrainului a revenit și el în calendar.[1]
Începutul sezonului a fost unul tumultuos, cu șapte piloți diferiți câștigând primele șapte curse ale campionatului; un record pentru Formula 1. Abia la Marele Premiu al Europei din iunie, un pilot, Fernando Alonso de la Ferrari, a câștigat a doua sa cursă a anului și, odată cu aceasta, a devenit principalul pretendent la titlu. Alonso și-a menținut poziția de lider în campionat pentru următoarele șapte curse, luând a treia victorie în Germania și terminând pe podium în Regatul Unit, Italia și Singapore. Cu toate acestea, retragerile costisitoare din primul tur din Belgia și Japonia le-au permis rivalilor săi să îl ajungă din urmă, iar campionul mondial en-titre, Sebastian Vettel – la fel ca Alonso, un dublu campion mondial – a preluat conducerea în cea de-a șaisprezecea cursă a sezonului. Vettel, de asemenea, a întâmpinat dificultăți pe tot parcursul sezonului; contactul cu un pilot întârziat l-a făcut să termine în afara punctelor în cursa din Malaysia, în timp ce defecțiunile tehnice la Marele Premiu al Europei și Italiei l-au costat puncte prețioase, iar excluderea din calificările de la Abu Dhabi l-a determinat să plece de pe linia boxelor. Vettel a intrat în ultima cursă a sezonului cu un avans de treisprezece puncte față de Alonso. Spaniolul avea nevoie de un podium pentru a avea măcar o șansă de a deveni Campion mondial la Piloți, dar într-o cursă de uzură care s-a terminat sub mașina de siguranță, Vettel a terminat pe locul șase, acumulând suficiente puncte pentru a câștiga al treilea campionat consecutiv, devenind doar al treilea pilot care reușește acest lucru în istoria de șaizeci și trei de ani a sportului. În Campionatul Mondial al Constructorilor, Red Bull Racing și-a asigurat al treilea titlu consecutiv când Sebastian Vettel a terminat pe locul al doilea la Marele Premiu al Statelor Unite.
Pe lângă faptul că a cuprins șapte piloți diferiți care au câștigat primele șapte curse, sezonul 2012 a doborât mai multe recorduri. Calendarul sezonului a inclus douăzeci de curse, doborând recordul anterior de nouăsprezece, care a fost stabilit pentru prima dată în 2005. Șase actuali sau foști Campioni Mondiali la Piloți – Sebastian Vettel, Fernando Alonso, Jenson Button, Lewis Hamilton, Kimi Räikkönen și Michael Schumacher – au început sezonul, doborând recordul stabilit în 1970, 5 campioni mondiali pe grila de start.[2]
Acesta a fost ultimul sezon pentru septuplul campion mondial, Michael Schumacher, care și-a anunțat retragerea din Formula 1 pentru a doua oară, după Marele Premiu al Braziliei din 2012.