Shogunatul Tokugawa

Shogunatul Tokugawa(徳川幕府; Tokugawa bukufu), cunoscut și sub numele de Edo Bakufu(江戸幕府) , a reprezentat guvernul militar feudal al Japoniei în perioada Edo, între 1600 și 1868. ^{[1] [2] [3] [4]} Shogunatul Tokugawa a fost înființat de către Tokugawa Ieyasu după victoria în cadrul Bătăliei de la Sekigahara, punând capăt războaielor civile din perioada Sengoku, acestea fiind urmarea prăbușirii Shogunatului Ashikaga . Ieyasu a devenit Shōgun și clanul Tokugawa a guvernat Japonia din Castelul Edo din estul orașului Edo (Tokyo) împreună cu domnii daimyō din clasa samurai . ^{[5] [6] [2]} Shogunatul Tokugawa a organizat societatea japoneză cu ajutorul sistemul Tokugawa, strict al claselor și a interzis majoritatea străinilor în cadrul politicilor izolaționiste din Sakoku, astfel promovând stabilitatea politică. Tokugawa și daimyō de facto au administrat Japonia prin sistemul lor de han (domenii feudale) alături de provinciile imperiale de jure . Shogunatul Tokugawa a cunoscut o creștere economică rapidă și o urbanizare ridicată în Japonia, ceea ce a dus la creșterea clasei de comercianți și a culturii Ukiyo. Shogunatul Tokugawa a declinat în perioada Bakumatsu („Deschiderea Japoniei”) din 1853 și a fost răsturnat de susținătorii Curții Imperiale în restaurarea Meiji în 1868. Imperiul Japoniei a fost înființat sub guvernul Meiji, iar loialii lui Tokugawa au continuat să lupte în războiul Boshin până la înfrângerea Republicii Ezo la bătălia de la Hakodate, în iunie 1869.