Back متلازمة الإشعاع الحادة Arabic آکوت رادیاسیون سندرومو AZB Прамянёвая хвароба Byelorussian Прамянёвая хвароба BE-X-OLD Остра лъчева болест Bulgarian প্রকট বিকিরণজনিত সংলক্ষণ Bengali/Bangla Síndrome d'irradiació aguda Catalan Akutní radiační syndrom Czech Strålesyge Danish Strahlenkrankheit German
Sindromul iradierii acute (cunoscut și sub denumirea de boală de iradiere) reprezintă o multitudine de efecte asupra sănătății cauzate de expunerea la doze mari de radiații ionizante într-o perioadă scurtă de timp.[1] În primele zile simptomele pot include greață, vărsături și pierderea apetitului.[1] Această perioadă poate fi urmată de câteva ore până la săptămâni, cu simptome reduse.[1] După aceasta, în funcție de doza totală de radiații, persoanele pot dezvolta infecții, sângerări, deshidratare și confuzie sau poate exista o perioadă cu câteva simptome.[1] Urmează fie recuperarea, fie decesul.[1] Simptomele pot începe în decurs de o oră și pot dura câteva luni din momentul expunerii.[2][3]
Iradierea are loc atunci când o mare parte a organismului este expus, în general, unei surse externe (situată în afara corpului), pentru câteva minute și implică o doză totală mai mare de 0,7 Gy (70 rad).[1] În general, aceasta se împarte în trei tipuri: (i) sindromul măduvei osoase (0,7 până la 10 Gy); (ii) sindromul gastrointestinal (10 la 50 Gy); și (iii) sindromul neurovascular (> 50 Gy).[1][2] Astfel de surse de radiații pot include reactori nucleari, ciclotroni și anumite dispozitive utilizate în tratamentul cancerului.[4] Celulele cele mai afectate sunt, în general, cele care se divid rapid.[2] Diagnosticul se bazează pe istoricul expunerii și simptome.[4] Repetarea hemogramei poate indica severitatea expunerii.[1]
Tratamentul sindromului iradierii acute este în general de îngrijire suportivă.[2] Aceasta poate include transfuzii de sânge, tratament cu antibiotice sau transplant de celule stem.[2] Dacă materialul radioactiv rămâne pe piele sau în stomac, acesta trebuie îndepărtat.[4] Dacă fost inspirat sau ingerat iod radioactiv, poate fi recomandat tratamentul cu iodură de potasiu.[4] Complicațiile precum leucemia și alte tipuri de cancer printre supraviețuitori sunt gestionate ca de obicei.[4] Rezultatele pe termen scurt depind de doza rezultată în urma expunerii.[4]
Sindromul iradierii acute este – în general – rar.[2] Un singur eveniment poate totuși afecta un număr relativ mare de persoane.[5] Cazuri notabile s-au produs în urma bombardării atomice a Hiroshima și Nagasaki și a catastrofei de la centrala nucleară de la Cernobîl.[1] Sindromul iradierii acute diferă de sindromul iradierii cronice, care apare după expuneri prelungite la doze relativ mici de radiații.[6][7]
- ^ a b c d e f g h i „CDC Radiation Emergencies Acute Radiation Syndrome: A Fact Sheet for Physicians”. CDC (în engleză). . Accesat în .
- ^ a b c d e f Eroare la citare: Etichetă
<ref>invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numiteSMJ2010 - ^ „Pharmacological countermeasures for the acute radiation syndrome”. Curr Mol Pharmacol. 2 (1): 122–133. ianuarie 2009. doi:10.2174/1874467210902010122. PMID 20021452.
- ^ a b c d e f „Radiation Sickness”. National Organization for Rare Disorders. Accesat în .
- ^ Acosta, R; Warrington, SJ (ianuarie 2019). „Radiation Syndrome”. PMID 28722960.
- ^ Akleyev, Alexander V. (). "chronic%20radiation%20syndrome"&pg=PA1 Chronic Radiation Syndrome (în engleză). Springer Science & Business Media. p. 1. ISBN 9783642451171.
- ^ Gusev, Igor; Guskova, Angelina; Mettler, Fred A. (). Medical Management of Radiation Accidents (în engleză). CRC Press. p. 18. ISBN 9781420037197.