Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| |
T'ai chi ch'uan / Taijiquan (太極拳) | |
---|---|
![]() Yang Chengfu este o poziție a formei solo Yang-style t'ai chi ch'uan cunoscută și ca Single Whip cca. 1931. | |
Variante | Taijizhang; t'ai chi; taiji |
Stil | Intern |
De origine din | ![]() |
Creator(i) | Zhang Sanfeng |
Practicanți | Chen Wangting, Chen Changxing, Chen Fake, Yang Lu-ch'an, Yang Chengfu, Wu Ch'uan-yu, Wu Chien-ch'uan, Wu Yu-hsiang, Sun Lu-t'ang, Wang Pei-sheng |
Sport olimpic | Doar demonstrativ |
Modifică text ![]() |
Tai Chi Chuan sau Taijiquan, adesea prescurtată la T'ai Chi, Taiji or Tai Chi în vorbirea uzuală (Chineză simplificată: 太极拳; Chineză tradițională: 太極拳; pinyin: tàijíquán; Wade-Giles: t'ai chi ch'üan), este una din cele mai eficiente arte marțiale interne, recunoscută în același timp pentru efectele sale benefice asupra sănătății și longevității practicanților. Este în același timp și o meditație în mișcare, practicantul încercând să fie mereu conștient de corpul său și de mediul înconjurător, conducând mișcarea cu mintea într-o stare de relaxare activă și alertă.
Formele de Tai Chi Chuan sunt destinate creșterii forței naturale, creării unei stări superioare de relaxare și răspuns intuitiv la lumea exterioară, dobândirea unor abilități de luptă și aducerii practicantului într-o stare superioară de focalizare, disciplină, echilibru și armonie cu Universul.
Astăzi, t'ai chi ch'uan este răspândit în întreaga lume. Cele mai multe stiluri moderne de t'ai chi ch'uan își au rădăcinile în cel puțin una dintre cele cinci școli tradiționale: Chen, Yang, Wu (Hao), Wu, și Sun.
Cercetările medicale au descoperit dovezi că Tai Chi este util pentru îmbunătățirea echilibrului și pentru sănătatea psihologică generală, și că acesta este asociat cu beneficii generale de sănătate la persoanele în vârstă.[1]
|issn=
(ajutor)