Back ذا سميثز Arabic The Smiths AST The Smiths Azerbaijani اسمیتز AZB The Smiths Byelorussian The Smiths Breton The Smiths Catalan The Smiths Czech The Smiths Welsh The Smiths Danish
| The Smiths | |
 The Smiths (de la stânga: Andy Rourke, Morrissey, Johnny Marr, Mike Joyce) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Origine | Manchester, .svg){kind=small} Regatul Unit |
| Gen muzical | Indie pop, indie rock, jangle pop, post-punk, rock alternativ |
| Data formării |  |
| Ani de activitate | 1982-1987 |
| Case de discuri | Rough Trade, Warner Bros. Records |
| Interpretare cu | Electronic, Modest Mouse, Freebass, The Cribs |
| Foști membri | |
| Morrissey Johnny Marr Andy Rourke (decedat) Mike Joyce Dale Hibbert Craig Gannon | |
| Discografie | |
| Listă completă | The Smiths discography[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
The Smiths au fost o formație engleză de muzică rock/post punk/rock alternativ care a activat între 1982 și 1987. Trupa se baza pe parteneriatul dintre Morrissey și Johnny Marr, care au scris majoritatea cântecelor. Au înregistrat la compania de discuri Rough Trade Records. Unii critici o consideră drept cea mai importantă trupă de rock alternativ indie din anii 1980. [1][2]
Grupul s-a format la începutul anului 1982 de către doi rezidenți ai orașului Manchester. Morrissey (Steven Patrick Morrissey, dar nu-și folosește prenumele) era un scriitor șomer căruia îi plăcea formația New York Dolls și care a cântat pentru scurt timp cu The Nosebleeds, o formație punk. Johnny Marr (de fapt John Maher, dar și-a schimbat numele pentru a nu fi confundat cu bateristul formației Buzzcocks), scrisese deja multe melodii, și era foarte bun la chitară (un Rickenbacker). Mike Joyce a fost acceptat după o scurtă audiție. Prietenul lui Marr, Andy Rourke, a fost co-optat la bas.
Primul lor single a fost „Hand in Glove”, lansat la 13 mai 1983. Discul a fost lăudat de către DJ-ul de la BBC Radio 1 John Peel, dar n-a intrat în topuri. Următoarele single-uri, „This Charming Man” și „What Difference Does It Make?” au avut ceva mai mult succes comercial. Ajutați de comentariile pozitive din presa muzicală și de către înregistrările făcute pentru „John Peel Sessions” și David Jensen la BBC Radio 1, The Smiths au început să aibă din ce în ce mai mulți fani, în cazul lui Morrissey fiind chiar vorba de un fenomen asemănător unui cult fanatic.
Textele lui Morrissey sunt deseori deprimante, abordând teme ca dragostea, moartea, vegetarianismul, alienarea, toate fiind îmbibate cu o doză de umor care nu te lasă indiferent. Referințele din texte la idolii săi (cum ar fi Alain Delon, James Dean, Oscar Wilde) au atras spre grup și fani mai „citiți” care altfel poate nu ar fi ascultat muzică rock/pop.
- ^ Reynolds, Simon. Rip It Up and Start Again: Postpunk 1978–1984. Penguin, 2005. p. 392
- ^ Erlewine, Stephen Thomas. "The Smiths". All Music Guide. Retrieved August 9, 2006.