Timus

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Timusul este o glandă cu structură mixtă, cu rol de epiteliu secretor și organ limfatic. Este localizat retrosternal. Acesta se dezvoltă în copilărie, atingând un maxim în pubertate, după care involuează. Este un organ mic, situat în cavitatea toracală, între cei doi plămâni (partea posterioară a sternului). Acesta face parte din sistemul endocrin.

Timusul constă din 2 lobi inegali, drept și stâng, de culoare cenușie, uniți între ei. Este acoperit cu o capsulă conjunctivă de la care pornesc spre interior prelungiri (septuri) ce împart lobii în lobuli.

Arterele care furnizează timusul sunt ramuri ale arterelor toracice interne și ale arterelor tiroidiene inferioare, cu ramuri din artera tiroidiană superioară observate uneori. Ramurile ajung în timus și călătoresc cu septurile capsulei în zona dintre cortex și medular, unde intră în timus propriu-zis; sau, alternativ, intră direct în capsulă.

Venele timusului, venele timice, se termină în vena brahiocefalică stângă, vena toracică internă și în venele tiroidiene inferioare. Uneori, venele se termină direct în vena cavă superioară.

Vasele limfatice se deplasează numai departe de timus, însoțind arterele și venele. Acestea se scurg în ganglionii limfatici brahiocefalici, traheobronșici și parasternali.

Nervii care alimentează timusul provin din nervul vag și din lanțul simpatic cervical. Ramurile din nervii frenici ajung la capsula timusului, dar nu intră în timusul propriu-zis.^[1]