Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Sex |
---|
Identitate de gen |
Orientări sexuale/romantice |
Categorii poli |
Cercetări |
Subiecte corelate |
Transsexualismul (denumit și transsexualitate; utilizați și termenii umbrelă transgen sau trans) se caracterizează printr-o identificare puternică și persistentă cu celălalt gen. Persoanele în cauză simt că sunt victime ale unui accident biologic și sunt închise într-un corp care nu se potrivește identității lor de gen. Cei care manifestă această afecțiune poartă denumirea de transsexuali. Această percepție și convingere era considerată ca boală psihică, până în 2018, motiv pentru care s-a încadrat mult timp, din cauza unor erori de analiză induse de preconcepții culturale sau religioase, în lista tulburărilor psihice.[1] Medicii specialiști dau diagnosticul de incongruență de gen unei persoane transsexuale. Incongruența de gen nu e sinonim cu disforia de gen.
Există trei identități de gen: cisgen, transgen, non-binar.
Identitatea de gen nu are legătură cu reproducerea sexuată. O persoană cisgen, transgen sau non-binară poate avea sau nu progenituri. Sexul reproducător nu necesită o identitate de gen specifică, în timp ce reproducerea necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi. Multe persoane transgen iși pot criogena spermatozoizii sau ovulele pentru crearea de progenituri ulterior în decursul vieții, dar cele mai multe fac progenituri înainte de tranziție.
Transsexualismul nu este genetic; ci mai degrabă are legătură cu anumiți hormoni prenatali[2][3], din primele 3-6 săptămâni de sarcină, care influențează o zonă din hipotalamusul fătului, de către femela purtătoare.[4][5] Apoi exprimarea de gen se manifestă după vârsta de 3 ani[6][7]. Animale etichetate ca transgen există și la animalele non-umane.[8][9] Disforia de gen, care este pe grade și este considerată un efect nu o cauză, se tratează de psiholog și/sau de endocrinolog; nu de psihiatru. Transsexualismul nu este o boală mintală sau mentală.[10][11] Neunanim acceptat se consideră că cauzele țin de influențe psihologice, culturale, naturale, hormoni postnatali, factori prenatali sau o combinație. Însă majoritatea consideră că sunt numai factori psihologici sau culturali, ceea ce e fals d.p.d.v. ștințiific.[12][13][14][15] [16]
Transsexualismul nu are legătură cu persoanele care practică travesti (care e o exprimare de gen, nu o identitate de gen). Multe persoane născute transgen pot să se exprime ca gen (să se îmbrace, să se machieze, să se infățișeze, să se comporte, etc.) invers normelor culturale față de sexul atribuit la naștere; sau unii/unele conform cu sexul atribuit la naștere, conform normelor culturale și sociale implicite. Statistic dovedit, puține persoane transgen iși fac și schimbarea de sex, insă cele mai multe se exprimă ca gen.
Transsexualismul nu are legătură cu orientarea sexuală. Identitatea de gen, sexul, exprimarea de gen, practica sexuală, orientarea sexuală și romantică sunt distincte, bineînțeles cu diverse combinații între acestea la un individ.