Tratatul de la Lateran | |
![]() Semnarea tratatului de la Lateran | |
Tip | Tratat bilateral |
---|---|
Semnat | 11 februarie 1929 Roma, Italia |
Intrat în vigoare Condiționare | Ratificarea de către Regatul Italiei (7 iunie 1929) și Sfântul Scaun |
Semnatari | ![]() ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Tratatul de la Lateran (în italiană Patti Lateranensi; în latină Pacta Lateranensia, în traducere „Pactele de la Lateran”) a fost acordul încheiat în 1929 între Regatul Italiei și Sfântul Scaun, prin care a fost rezolvată „Problema Romană”. Acordul și-a primit numele de la Palatul Lateran, locul în care au fost semnate documentele pe 11 februarie 1929. Parlamentul Italian le-a ratificat pe 7 iulie 1929. Italia a recunoscut Vaticanul ca stat independent și sediul al Sfântului Scaun. Guvernul italian, condus în acea vreme de premierul Benito Mussolini, a fost de acord să ofere Bisericii Romano Catolice compensații financiare pentru pierderea Statelor Papale.[1] În 1947, Tratatul de la Lateran a fost recunoscut în Constituția Italiei[2] ca soluție pentru relațiile dintre Stat și Biserica Catolică.