Troleibuz

Un troleibuz Ikarus 415T pe linia 66, în București, România
Troleibuz Renault ER100 în Piatra Neamț, România
Rețele de troleibuze în lume:

     Țări cu rețele de troleibuz în funcțiune, inclusiv sisteme BRT

     Țări cu rețele de troleibuz în funcțiune, fără sisteme BRT

     Țări cu rețele de troleibuz planificate

     Țări care au avut rețele de troleibuz în trecut

     Țări care nu au avut niciodată rețele de troleibuz

Așa numitul „Elektromote” este considerat primul precursor al troleibuzelor, Berlin, 1882.
Troleibuz articulat Ikarus 280T
Troleibuz Rocar în Suceava, România, 2006

Troleibuzul este un vehicul electric de transport în comun. Acest vehicul folosește, de cele mai multe ori, același șasiu (cu anumite modificări) și o caroserie asemănătoare cu cea a unui autobuz; totuși troleibuzul nu este propulsat de un motor termic, ci de unul sau mai multe motoare electrice. Curentul electric necesar funcționării motorului este furnizat de două linii aeriene de contact, numite și bifilare. Troleibuzele sunt astfel legate de traseul liniilor de contact. Trebuie menționată deosebirea dintre troleibuze și autobuzele electrice care funcționează pe baza curentului electric furnizat de baterii.

Primele rețele de troleibuz au apărut la începutul secolului XX. La ora actuală în lume există aproximativ 310 rețele de troleibuz în 47 de state.[1] Cele mai multe se găsesc în Europa Centrală și de Est (fostele state socialiste), în statele CSI (fostele state ale Uniunii Sovietice), în China, Coreea de Nord,Republica Moldova, Italia și Elveția. În jur de 550 de rețele au fost dezafectate, mai ales în Europa de Vest, unde troleibuzele au cunoscut înflorirea în perioada anilor 1950 și 1960. În 30 de țări nu mai circulă nici un fel de troleibuze.


From Wikipedia, the free encyclopedia · View on Wikipedia

Developed by Nelliwinne