Ulysses S. Grant (născut Hiram Ulysses Grant /ˈhaɪrəm juːˈlɪsiːz/; n. , Point Pleasant(d), orașul Monroe(d), Ohio, SUA – d. , Wilton(d), New York, SUA) a fost un ofițer militar și politician american care a fost cel de al 18-lea președinte al Statelor Unite între 1869 și 1877. În calitate de general comandant(d), el a condus armata Uniunii(d) la victorie în Războiul Civil American în 1865 și apoi a servit pentru scurt timp ca secretar de război. Mai târziu, în calitate de președinte, Grant a acționat eficient pentru drepturile civile, a promulgat legea care a înființat Departamentul de Justiție și a colaborat cu republicanii radicali pentru a-i proteja pe afro-americani în timpul Reconstrucției.
Crescut în Ohio, Grant poseda excepționale aptitudinii în mânuirea cailor. Admis la West Point, Grant a absolvit pe locul 21 în promoția 1843 și a servit cu distincție în Războiul Mexicano-American. În 1848, s-a căsătorit cu Julia Dent și împreună au avut patru copii. Grant a demisionat din armată în 1854 și s-a întors la familia sa, dar a trăit în sărăcie. S-a alăturat Armatei Uniunii(d) după izbucnirea Războiului Civil American în 1861 și s-a remarcat după ce a câștigat câteva dintre primele victorii ale Uniunii pe teatrul vestic de operațiuni(d). În 1863 a condus campania Vicksburg(d), prin care a dobândit controlul asupra fluviului Mississippi, dând o lovitură strategică serioasă Confederației, pe care a rupt-o astfel în două. Președintele Abraham Lincoln l-a avansat în gradul de general-locotenent(d) după victoria sa de la Chattanooga(d). Timp de treisprezece luni, Grant s-a luptat cu Robert E. Lee în timpul campaniei Overland(d) soldată cu numeroase victime și la Petersburg(d). După ce Lee a fugit din Petersburg, Grant l-a învins la Appomattox. La , Lee a capitulat oficial în fața lui Grant. O săptămână mai târziu, Lincoln a fost asasinat și i-a urmat la președinție Andrew Johnson, care l-a avansat pe Grant în gradul de general al armatei(d) în 1866. Mai târziu, Grant a rupt fățiș relațiile cu Johnson din cauza politicilor de reconstrucție; Grant a folosit Legile Reconstrucției(d), care fuseseră adoptate peste vetoul lui Johnson, pentru a impune respectarea drepturile civile ale afro-americanilor recent eliberați.
Erou de război, atras de simțul datoriei, Grant a fost nominalizat în unanimitate de Partidul Republican și a fost ales președinte în 1868(d). În calitate de președinte, Grant a stabilizat economia națională postbelică, a sprijinit reconstrucția Congresului și ratificarea celui de al 15-lea amendament și a zdrobit Ku Klux Klan. Sub Grant, Uniunea a fost complet restaurată. El a numit afro-americani și evrei americani în funcții federale înalte. În 1871, Grant a creat prima Comisie pentru Serviciul Civil(d), promovând serviciul civil mai mult decât orice președinte anterior. Liberal-republicanii(d) și democrații(d) s-au unit în spatele adversarului lui Grant la alegerile prezidențiale din 1872(d), dar Grant a fost reales cu ușurință. Politica lui Grant față de băștinașii americani a fost de a-i asimila pe aceșția în cultura albilor; Marele Război Sioux a fost purtat în timpul mandatului său. Politica externă a lui Grant a fost în mare parte pașnică, fără război, revendicările Alabama față de Regatul Unit fiind rezolvate cu pricepere pe cale diplomatică. Cu toate acestea, dorita anexare a Republicii Dominicane(d) din Caraibe a fost respinsă de Senat.
Administrația Grant este cunoscută popular și pentru marile scandaluri, între care Conspirația Aurului(d) și Conspirația Whiskey-ului(d). Cu toate acestea, istoricii moderni îl apreciază mai favorabil pentru reformatorii pe care i-a numit și pentru acțiunile pe scară mare pe care le-a întreprins. Grant i-a numit pe John Brooks Henderson(d) și David Dyer(d), care au urmărit penal Conspirația Whiskey-ului. Grant i-a numit pe Benjamin Bristow(d) și Edwards Pierrepont(d), care au servit drept echipă anticorupție pentru Grant. Grant l-a numit pe Zachariah Chandler(d), care a stârpit corupția din Departamentul Internelor. Administrația lui Grant i-a urmărit penal pe poligamii mormoni(d) (1871) și a combătut infracțiunile de moravuri precum pornografia și avortul (1873–1877). Panica din 1873(d) a cufundat țara într-o criză economică severă care a permis democraților să câștige majoritatea în Cameră. La aprig disputatele alegeri prezidențiale din 1876(d), Grant a facilitat aprobarea de către Congres a unui compromis pașnic.
Retras din activitate, Grant a fost primul președinte care a făcut ocolul lumii, luând masa cu regina Victoria și întâlnind mulți lideri străini proeminenți. În 1880, Grant nu a reușit să obțină nominalizarea prezidențială pentru un al treilea mandat din partea republicanilor. În ultimul an al vieții, confruntându-se cu dificultăți financiare grave și muribund de cancer la gât, el și-a scris memoriile(d), care au avut un succes critic și financiar major. La momentul morții sale, el a fost comemorat ca simbol al unității naționale. Grant a fost un general modern și „un lider abil, cu o înțelegere naturală a tacticii și strategiei”.
Evaluările istoricilor l-au clasificat adesea pe Grant drept unul dintre cei mai slabi președinți din istoria Americii. Cu toate acestea, contestările revizioniste(d) la adresa acestei narațiuni au primit un sprijin semnificativ în ultima vreme. Deși critică scandalurile, istoricii moderni au subliniat și realizările administrației sale prezidențiale. Printre acestea, se numără urmărirea în justiție a Klanului, tratarea persoanelor de culoare ca persoane cu drepturi egale și cetățeni americani, o politică inovatoare față de băștinașii americani și rezolvarea pe cale pașnică a revendicărilor Alabama și a controversatelor alegeri prezidențiale din 1876(d). Numirea lui Hamilton Fish de către Grant în funcția de secretar de stat este și ea foarte apreciată de către istorici.[10]
|title=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)