Valea Iordanului (în arabă غور الأردن, Ghor al-Urdun; în ebraică עֵמֶק הַיַרְדֵּן, Emek HaYarden) face parte din mai marea depresiune tectonică a Iordanului. Spre deosebire de majoritatea celorlalte văi ale râurilor, termenul „Valea Iordanului” se aplică adesea doar cursului inferior al râului Iordan, de la locul unde iese din Marea Galileii în nord, până la sfârșitul cursului său, unde se varsă în Marea Moartă în sud.[1] Într-un sens mai larg, termenul poate acoperi, de asemenea, bazinul Mării Moarte și valea Arava, care este segmentul văii rupturii de dincolo de Marea Moartă și care se termină la Aqaba / Eilat, 155 km (96 mi) mai la sud.[2]
Valea, în sensul comun, este un jgheab lung și îngust, de 105 km (65 mi) lungime dacă este măsurat în linie aeriană, cu o lățime în medie de 10 km (6,2 mi) cu unele puncte îngustându-se la 4 km (2,5 mi) pe cea mai mare parte a cursului, înainte de a se lărgi la o deltă de 20 km (12 mi) atunci când ajunge la Marea Moartă. Datorită șerpuirii, lungimea râului în sine este de 220 km (140 mi). Aceasta este valea cu cea mai joasă altitudine din lume, începând de la −212 m (−696 ft) sub nivelul mării și terminând la mai puțin de −400 m (−1.300 ft) sub nivelul mării. De o parte și de alta, la est și la vest, valea este mărginită de niste pante înalte, abrupte, care se ridică din fundul văii cu între 1.200 m (3.900 ft) până la 1.700 m (5.600 ft).[3]
Pe cea mai mare parte a lungimii sale, Valea Iordanului formează granița naturală dintre Iordania la est și Israel, inclusiv Cisiordania, la vest. Detaliile sunt reglementate de Tratatul de pace Israel-Iordania din 1994, care stabilește o „graniță administrativă” între Iordania și Cisiordania, cucerită de Israel de la Iordania în 1967, fără a aduce atingere statutului acestui teritoriu.[4] Israelul a alocat 86% din teren, în partea de vest a văii, așezărilor israeliene(d).[5][6] Anexarea Văii Iordanului(d) la Israel a fost propusă de o varietate de politicieni israelieni, cel mai recent Benjamin Netanyahu în septembrie 2019.