Vlahi

Vlahi (denumirea alternativă blahi de asemenea)^[1] este un exonim, o veche denumire a populațiilor romanizate din Europa Centrală și Europa de Est, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume daco-românii, aromânii, megleno-românii și istroromânii.^[2] Această denumire provine din denumirea βλάχοι în limba greacă, care a dat și denumirile de воло́хи în rusă și oláh în maghiară. Mai recent a apărut neologismul „Valahi”, un calc lingvistic datorat înmulțirii traducerilor din lucrări în limbi străine (Walachen în germană, Valacchi în italiană, Vlachs sau Wallachians în engleză, Valaques în franceză, Valacos în spaniolă), de către traducători care nu cunoșteau forma românească „vlahi”.^[3]

Vlahi a devenit și un endonim (autodefiniție) la meglenoromâni sub forma Vlași. După crearea statului modern român în secolul al XIX-lea, vlahi devine denumirea preponderentă a aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor, pentru a-i deosebi de români. Totodată, în domeniul istoriei, denumirea de vlahi este adesea folosită pentru a-i desemna pe români înainte, dar și după apariția statului modern român.

Latinitatea Europei provine de la Imperiul Roman din antichitate; după căderea Romei în secolul al V-lea, fostul imperiu roman a fost divizat în două mari părți sau două imperii mai mici, părțile occidentale ale fostului imperiu (devenit Imperiul Roman de Apus) au fost germanizate (i.e. cucerite de popoare migratoare germanice precum goții), cele din mijloc ocupate de slavi sau maghiarizate și numai cele din est (i.e. Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, respectiv formațiunile medievale timpurii ale românilor/vlahilor, e.g. cele ale lui Glad, Gelou sau Menumorut) și sud respectiv sud-est și-au menținut latinitatea (deși au fost de asemenea cucerite pentru varii perioade de timp de popoare migratoare precum gepizii, goții, cumanii, pecenegii sau avarii de-a lungul Evului Mediu Timpuriu, e.g. Gutthiuda); supraviețuirea latinofonilor in zona dunăreană se datorează demografiei pozitive a insulelor latinofone din Transilvania și din Balcani; totuși insulele/enclave lingvistice și etnice latinofone din Balcani sunt în pericol de dispariție.^[4]