« S'ischit chi sa Sardigna no est mai istada indipendente e chi est semper istada oprimida o turmentada o impoverida in sas gherras pùnicas intre Cartaginesos e Romanos, posca dae Gotos, Visigotos, Vàndalos, Saratzenos, Pisanos, Genovesos, Aragonesos e Piemontesos, aende sufertu puru tres pestes pro su discòidu de su guvernu. [...] Cun totu s'amministratzione mala, sa paga populatzione e totu sos archilasòrgios chi arreent sa massaria, su cummèrtziu e s'indùstria, sa Sardigna bundat de totu su chi serbit pro su nutrimentu e su sustentu de sos abitantes suos. [...] Si sa Sardigna in un'istadu de afinu, sena guvernu, sena indùstria, a pustis de paritzos sèculos de disacatos, tenet tantas risorsas, bisòngiat de concruire chi, amministrada comente si tocat, diat a èssere unu de sos prus istados ricos de Europa, e chi sos antigos no ant tentu tortu de nos la presentare che a unu logu famadu pro sa mannesa sua, pro sa populatzione sua, e pro sa bundàntzia de sas produtziones suas. » | |
(Memoriale, 1799[1])
|
Juanne Maria Angioy | |
---|---|
Pintura de Giuanne Maria Angioy | |
Àteros nùmenes |
|
Nàschida | 21 ledàmine 1751 Bono |
Morte | 23 freàrgiu 1808 Parigi |
Natzionalidade | sarda |
Genitores | Mama: Margherita Arras Babbu: Pedru Nicolò Angioy |
Alma mater | Universidade de Tàtari |
Traballu | polìticu, rivolutzionàriu, giùighe de s'Udièntzia Reale |
Contributos de importu | ghia de sos motos rivolutzionàrios sardos contra a su feudalèsimu |
Juanne Maria Angioy o Giovanni Maria Angioy, (Bono 21 ledàmine 1751 - Parigi 23 freàrgiu 1808) , est istadu unu polìticu, rivolutzionàriu, indipendentista e patriota sardu.
At ghiadu sos motos rivolutzionàrios sardos contra a su feudalèsimu, e a pustis de su degòlliu de su movimentu est istadu custrintu a s'esìliu, in Frantza in ue est mortu, in sa tzitade de Parigi, in su 1808.